Comunicat de presă al Asociaţiei 21 Decembrie 1989

7 aprilie 2010

Teodor Mărieş – preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, a formulat plângerea de mai jos – prin avocatul asociaţiei, Antonie Popescu – împotriva rezoluţiei din 5 octombrie 2009 a procurorului militar Ion Vasilake, prin care acesta a infirmat Rezolutia din 7 decembrie 2004 dată de procurorul militar Dan Voinea de începere a urmăririi penale a vinovaţilor pentru genocidul neocomunist din 22-28 decembrie 1989.

Rezoluţia procurorului Ion Vasilake, actual şef al Secţiei Parchetelor militare, încearcă să arunce la gunoi adevărul despre cel mai mare genocid neocomunist din istoria mondială, dirijat de Ion Iliescu.

Plângerea de mai jos este un text care desfiinţează din punct de vedere moral şi juridic Rezoluţia Vasilake care favorizează criminalii pentru a-i scoate de sub urmărie penală şi pentru a-i scăpa de închisoare.

Rezoluţia Vasilake dispusă acum circa 6 luni (în 5 oct. 2009) nu a fost adusă până în prezent la cunoştinţa opiniei publice şi nici a reclamanţilor, respectiv a părţilor vătămate.

Ion Vasilake a refuzat, timp de doi ani jumate să pună la dispoziţia reclamantului Teodor Mărieş actele adunate la dosar în ultimii doi ani jumate, după îndepărtarea generalului Dan Voinea.

Teodor Mărieş crede că restul actelor adunate la dosar în ultimii doi ani jumate sunt cu precădere rezoluţii de infirmare, de Scoatere de sub Urmărire Penală şi de Neîncepere a Urmăririi Penale, unele ţinute “la secret”, deocamdată .

Teodor Mărieş a descoperit recent, printre cele circa 800.000 de acte copiate, rezoluţia Vasilake copiată probabil “din greşală” laolaltă cu alte acte copiate pentru Teodor Mărieş.


Cine e vinovat pentru situaţia prezentă, pentru ocultarea crimelor, pentru favorizarea şi nepedepsirea criminalilor?

Ce e de făcut pentru ca Justiţia să fie Justiţie, pentru cunoaşterea adevărului despre crimele neocomuniste?

Se pare că scopul principal al Justiţiei din România este Injustiţia, favorizarea şi salvarea criminalilor. Iar unii “justiţiari” sunt plătiţi cu salarii uriaşe din banii cetăţenilor în loc să fie trimişi după gratii pentru favorizarea şi salvarea criminalilor.

Menţionăm că Procurorul general Laura Codruta Kovesi a declarat pentru HotNews la data de 18 ianuarie 2010: “Sperăm sa finalizăm dosarele Revolutiei, în care este urmărit penal Ion Iliescu, chiar în cursul acestui an”.

PLANGERE

Motto:

(…) O rezolutie facuta pe genunchi, scrisa de mana…

(declaratie de presa Laura Codruta Kovesi)

PARCHETUL de pe langa INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

Sectia Parchetelor Militare

Dosarul nr.97/P/1990 – Dosarul Revolutiei

Doamna Procuror General,

Rezolutia din 07.12.2004 de incepere a urmaririi penale data de procurorul militar Dan Voinea a fost infirmata la 06.10.2009 de procurorul militar Ion Vasilake.

Subscrisa, Asociatia 21 Decembrie 1989 Bucuresti, cu sediul in Bucuresti, str. Batistei nr.24A, Sector 2, in temeiul dispozitiilor art.278 Cod Proc. Pen. ne vedem in situatia de a formula prezenta

PLANGERE

impotriva rezolutiei procurorului, datate 06.10.2009, recent comunicate intre alte documente din dosar, sub presiunea termenelor acordate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care a dispus comunicarea catre partile vatamate a tuturor documentelor din dosarul de instructie interna 97/P/1990 – “Revolutia”, in instrumentarea plangerii aflate pe rolul Curtii EDO ca urmare a tergiversarii impardonabile din sistemul judiciar roman a anchetei privind evenimentele din perioada infractionala Decembrie 1989 – Iunie 1990.

In anul 2004, pe 07 Decembrie, ca urmare a plangerilor Asociatiei “21 Decembrie

1989” Bucuresti, in acest dosar (nr.97/P/1990) la aceeasi data, a fost infirmata solutia de incetare a urmaririi penale si s-a dispus reluarea urmaririi penale “in rem”, vizand “perioada 21 -30 Decembrie 1989, impotriva reprezentantilor ministerelor Armatei, Internelor, departamentului Securitatii Statului, garzilor patriotice si a complicilor acestora, care au condus operatiunile militare din capitala si din tara, ce au avut ca urmare moartea si ranirea mai multor persoane.

Prin rezolutia sus-mentionata din 2004, se incepea urmarirea penala impotriva unui numar determinat de persoane enumerate in cuprinsul sau, si cu datele de identificare existente in dosarul 97/P/1990. Urmarirea penala a fost reinceputa prin rezolutie, conform art.228 Cod Proc. Pen, in forma in vigoare in 2004, la data respectiva.

In anul 2009, in 6 octombrie, actualul sef al Sectiei Parchetelor Militare-SPM, gen- eralul Vasilache, infirma Rezolutia din 2004 sub pretextul ca: “rezolutia de incepere a urmaririi penale din data de 07.12.2004 este emisa cu incalcarea conditiilor de fond si de forma prevazute de lege” , fara a indica si articolele de “lege” care a rfi fost incalcate.

Singura referire din Rezolutia din 2009 la un temei de drept : “art.197 alin.2 Cod

pr.pen si normele de drept comunitar, reflectate in practica Curtii Europene a Drep- turilor Omului …

Trecand peste confuzia dintre “dreptul comunitar” si dreptul aplicabil in sistemul

Consiliului Europei, deci la Curtea EDO, asa-zisa “Rezolutie Vasilache” invoca

normele dreptului comunitar, inaplicabil in anul 2004, dat fiind ca Romania a intrat in Uniunea Europeana abia in anul 2007, si art.197 alin.2, fara sa citeasca pana la capat articolul respectiv (in forma din anul 2004, cand a fost data rezolutia) care in finalul sau arata” Instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului (i) si justa solutionare a cauzelor (ii)“

Rezolutia rusinoasa din octombrie 2009, data de procurorul militar Vasilake, nu re- specta nici principiul prevazut de alin 1 al aceluiasi articol (inclusiv in redactarea actuala, nu doar in cea din 2004), potrivit caruia “incalcarile dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci cand s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act”

Potrivit normelor in vigoare la acea data, organul de cercetare penala nu era obli-

gat sa comunice respectiva rezolutie din 07.12.2004; in plus, era de notorietate

publica faptul ca toti cei invinuiti stiau de aceste acuzatii inca de la data comiterii

lor, ca si de participarea lor in evenimentele din Decembrie 1989 in Bucuresti.

Prin urmare, nu se poate stabili care erau acele <<vatamari de neinlaturat>> invo- cate de “rezolutia Vasilache”: mentiunile decedatilor, lipsa domiciliilor (domicilii care erau insa prevazute cateva pagini anterioare – deci citarea se putea face fara dificultati), iar, in plus si fara a fi o cerinta a legii procedurale penale, unitatile mili- tare de care apartineau cei acuzati erau cunoscute organelor de cercetare penala, erau chiar de notorietate publica …astfel ca nu exista nici o confuzie cu privire la persoanele care au fost puse sub urmarire penala, nefiind vreuna straina de evenimente si de acuzatiile aduse.

Cele mai sus aratate determina nulitatea rezolutiei Vasilake, de o precaritate ex-

trema in motivare, ea nefiind facuta cu scopul de a afla adevarul, nici de a proteja

drepturile omului – pentru ca mai intai, in restabilirea echilibrului just, trebuiau protejate drepturile partii vatamate, o asemenea rezolutie devenind un act de fa-

vorizare a persoanelor acuzate, incompatibil sub aspect etic si legal cu un stat de

drept.

Impotriva procurorului/procurorilor care au determinat si emis o asemenea rezolutie nimeni nu a inceput actiunea disciplinara pentru rea-credinta sau grava neg-

lijenta – desi CSM a fost sesizat in repetate randuri cu abaterile de la conduita permisa si cu incalcarile legii, ca si de nerespectarea dispozitiilor CEDO cu privire la predarea dosarului de instructie interna “Revolutia”, adica 97/P/1990.

Astfel, examinand nelegalitatea si netemeinicia rezolutiei atacate, se va tine seama, in concret, de urmatoarele  aspecte:

1). In primul rand, procurorul invoca prevederile art.203 din Codul de procedura penala prin care se statuteaza ca organul de umarire penala dispune asupra masurilor procesuale prin ordonanda motivata care trebuie sa cuprinda data si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la care se refera, obiectul actului sau masurile procesuale, temeiul legal al acesteia. In consecinta, inceperea urmaririi penale, trebuie motivata in fapt si in drept.

Consideram ca invocarea art.203 din Cod Proc. Pen. este gresita, intrucat prevederile acestuia, in forma actuala, au intrat in vigoare prin Legea-amendament nr. 356/2006, astfel ca, in conformitate cu principiul neretroactivitatii penale, aceasta modificare are efecte numai pentru viitor, si, in consecinta, nu putea sa constitue un temei legal de anulare a unei rezolutii date in anul 2004 in dosarul 97/P/1990.

Mentionam ca in anul 2004, art.228 Cod Proc. Pen. obliga organul de urmarire penala sa treaca in rezolutie: numele si prenumele invinuitului si infractiunea pentru care acesta era cercetat si in final data si semnatura organului de urmarire penala – aceste cerinte obligatorii fiind indeplinite de rezolutia din anul 2004, semnata de procurorul Voinea.

2). In al doilea rand invocarea incalcarii prevederilor art.6 din Codul de procedura penala se face printr-o prezentare perfida, nerealista a acestei institutii, aducandu-se acuze procurorului de caz ca nu a comunicat deindata invinuitilor si inainte de audiere, despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica, si sa-i asigure dreptul la aparare.

Stim ca s-au facut comunicari invinuitilor care figureaza in rezolutia data in dosarul 97/P/1990 in anul 2004 si acest lucru rezulta atat din copiile adreselor existente la dosar, cat si din condica de expediere de la grefa Sectiei Parchetelor Militare.

Va solicitam sa verificati aceste aspecte.

Odata cu prezentarea fiecarui invinuit la audieri, ii era adusa la cunostinta, inainte de a da declaratia, fapta pentru care a fost pus sub urmarire penala. Nu au fost cazuri de invinuiti care sa se fi prezentat fara avocat, astfel ca din acest punct de vedere nu se poate sustine incalcarea prevederilor art.6 din Codul de procedura penala.

3). In al treilea rand, s-a invocat in anul 2009 faptul ca rezolutia de incepere a urmaririi penale din 2004 nu ar cuprinde datele de identitate, domiciliul sau resedinta celor fata de care s-a dispus inceperea urmaririi penale si nici structura militara de care apartineau acestia.

Este de observat ca nicaieri in Codul de procedura penala nu se arata ca in rezolutia de incepere a urmaririi penale trebuie sa treci structura militara din care face parte invinuitul. Iar in 2004, art. 228 din Codul de procedura penala nu cere organului de urmarire penala sa treaca in rezolutie datele de identitate, domiciliul sau resedinta invinuitului ci numai numele, prenumele si infractiunea retinuta in sarcina acestuia. Repetam ca abia in anul 2006, prin Legea nr.356/2006, s-a introdus obligativitatea organului de urmarire penala de a trece si alte date de identitate decat cele avute de lege pana la aceasta data. Fata de aceasta situatie consideram si aceasta critica a fi neintemeiata, intrucat nu poti utiliza retroactiv prevederile Codului de procedura penala si folosirea acestor modificari ulterioare, dupa doi ani de la darea rezolutiei de incepere a urmaririi penale in dosarul 97/P/1990.

Mai mult, probabil ca la data respectiva pentru unii invinuiti de omor nu se cunosteau noile adrese, pentru a putea comunica cu acestia si numai dupa inceperea urmaririi penale procurorii au putut obtine legal informatiile necesare, constatand ca unii decedasera intre timp urmand ca sa se dispuna la finalizarea cercetarilor scoaterea lor de sub urmarire penala. Acest fapt si nu numai acesta, nu indreptateste infirmarea intregii rezolutii de incepere a urmaririi penale dispusa in 2004 in dosarul 97/P/1990. Pentru cei decedati se putea face cuvenita rectificare!

Pana la urma rezolutia de incepere a urmaririi penale, asa cum deseori procurorii afirma, este doar un instrument de lucru care se poate schimba in cursul urmaririi penale in functie de evolutia probelor, de seriozitatea cercetarilor. Rezolutia ca atare, nu trebuie perceputa ca o pedeapsa sau o hotarare judecatoreasca, ci ca o institutie de drept procedural fara de care nu se pot desfasura principalele activitati intr-o cauza penala. De aceea, o rezolutie nu poate fi infirmata fara sa pui in locul ei o alta rezolutie care sa asigure continuitatea urmaririi penale pana la lamurirea cauzei respective. Cu atat mai mult, intr-o cauza de maxima importanta acest lucru trebuia evitat; trebuia evitata dispretuirea victimelor si favorizarea celor acuzati.

Cauza de fata este dosarul de cel mai mare interes national in care sunt cercetate persoane implicate in evenimentele din decembrie 1989 care au avut consecinte decisive in istoria poporului roman, in timpul carora au fost ucisi, raniti prin impuscare si lipsiti de libertate in mod ilegal peste 8.000 de cetateni romani, dar si cetateni straini (precum J.L.Calderon ş.a. D. Huwe, Jan Parry etc) – uciderea acestora atragand consecinte si in plan extern – evenimentele din Decembrie 1989 constituind un element de referinta constitutionala – atat in Textul Constitutional din anul 1989 cat si in Art. 1 alin 3 din Constitutia adoptata in 1991.

Pentru motivele aratate, va solicitam sa admiteti prezenta plangere, sa desfiintati rezolutia din 06 Octombrie 2009, determinand reluarea cercetarilor in mod temeinic, in conformitate cu legea.

NOTA:

Atragem atentia membrilor actualei conduceri a parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ca si-au spus opinia in legatura cu aceasta speta, incepand cu procurorul general care a si procedat ca si procurorul Vasilake in cazul participatiei lui Ion Iliescu in dosarul Mineriadei, prim-adjunctul, care a declarat ca a tras la Revolutie si care a fost coautor al rezolutiei date de sefa sa, la fel in cazul rezolutiei cinice privind evenimentele de la Tg-Mures din 1989 – iar ceilalti au aparat in diverse ocazii aceste puncte de vedere ale colegilor lor.

Asociatia 21 Decembrie 1989

Teodor Maries

Presedinte.