……se apropie finalul ceremoniei de decernare a premiilor Societatii Timisoara. Pe scena Operei, cu pasi sfiosi, urca o copila, cu o fetisoara imbujorata de emotie, apropiindu-se timid cu un trandafir in mana de proaspatul laureat al Premiului Speranta.
Omul aflat in greva foamei,cu ochii mici si privirea meditativa se ridica de pe scaun, iar pupilele i se dilata de surprindere, realizand ca acea floare urma sa ii fie oferita. Se indreapta spre copila indulcindu-si privirea, il cuprind din nou emotiile, ii zambeste cald, primeste floarea, ii saruta mana si obrajii in flacari,iar urechea sa, aude soapta acesteia…”multumim pentru ceea ce faceti pentru noi !” “Multumesc si eu”…ii raspunde …”o fac cu toata dragostea !”
Tinand copila de dupa umar priveste sala, zambeste cu subanteles, pune cu gingasie floarea pe masa si simte nevoia sa dea o explicatie…..”de 20 de ani, eu nu am primit, nu am cumparat si nu am oferit niciun trandafir. Pe acesta insa, am simtit ca il primesc cu mult drag. Culmea culmilor ca il primesc aici, pe scena Operei din Timisoara ! ”
Explicatiile date au darul de a starni zambete si chiar aplauze in sala. Asa ca…..dupa 20 de ani, nu Iliescu primeste aplauze,ci Doru Maries.
Addendum
Un om lovit crunt la Revolutie a avut puterea de a-si reface viata, iar cea mai mare realizare a sa este acest copil cu suflet frumos si cald, in varsta de 11 ani. Sa ii dea Dumnezeu noroc si fericire in viata. Iar Doru Maries ii transmite pe aceasta cale : ” multumesc din tot sufletul meu Ana !”

