Ne batem joc unii de altii cum apucam, pe unde putem si oricand avem chef. Noi, cetatenii, si ei, politistii.
Intr-o singura zi, se inmultesc stirile din care aflam ca, pe de o parte, un “smecher” a ironizat si si-a batut joc de un echipaj intreg de politie si, pe de alta parte, o “patrula a oamenilor legii” a dus la sectie un tanar pentru ca a avut tupeul sa le fotografieze masina parcata, de altfel, neregulamentar in statia de autobuz.
Si nervii nostri si ai lor sunt intinsi la maxim. De fiecare data cand ne intalnim fata in fata ne intrebam “si acum ce mai urmeaza?”
Noi nu ne mai asteptam la nimic bun din partea lor, caci asa ne-au obisnuit, iar din cauza asta si noi cedam si le raspundem pe masura. Pe masura bunului simt cu care ne-am nascut sau nu, pe masura rabdarii pe care o mai avem sau nu, atunci cand ajungem fata in fata cu un “om al legii” reactionam.
Unii se revolta si atunci devin subiectul unor stiri precum cea in care un politist a fost plimbat pe capota unei masini cativa zeci de metri. Altii se dezbraca pana la piele in sectia de politie si isi striga cu tupeu drepturile, iar altii nici macar nu se mai obosesc sa coboare din masina si ii injura de acolo cum le vine la gura pe agentii rutieri.
De celalalta parte, spectacolul “luarii in deradere” este asemanator. La cateva saptamani de la crimele din Brasov, inca nu avem nici nici un rezultat concret al actiunii politistilor. Nu avem nici un suspect principal, nu avem niciun arestat, nu stim sa existe nici macar o pista care ar putea sa duca la vinovatul sau vinovatii atacului de la casa de schimb.
Este si mai jenant sa privim la vecinii nostri care au, dupa doar cateva zile, 3 suspecti principali arestati in cazul crimei handbalistului Marian Cozma. Asta ne face si mai nervosi pe ai nostri. Si ne forteaza sa ajungem la o singura concluzie: politia noastra nu poate, nu vrea, nu stie, nu are cu ce, nu exista, intr-un cuvant.
Iar dupa ce mai aflam si ca alti cativa zeci de detinuti au fost eliberati din penitenciare, pe motive tot mai aberante si bizare, atunci autoritatea Politiei Romane dispare, iar ce ramane in urma ei sunt niste umbre in uniforme numai bune de luat la misto.
Cand autoritatea unei institutii nu exista, atunci a disparut si respectul fata de aceasta. Legea nu mai exista pentru nimeni. Nici pentru noi, nici pentru ei. Noi nu avem niciun interes sa o respectam, iar politistii nu o pot apara. Motivele pentru care ei, politistii, nu reusesc acest lucru nici nu mai conteaza. Ca sunt corupti, incompetenti, prost pregatiti, nemotivati, este tot una.
In aceasta situatie nu mai exista nici un punct de reper. Exista, in schimb, legea codrului si legea celui mai tare. In orice situatie in care un cetatean se intalneste cu politia, nimeni nu se mai raporteaza la lege, ci va avea dreptate intotdeauna cel mai tare, cel mai tupeist sau cel care ofera mai mult.
Cum ar trebui sa ne simtim noi cand auzim ca jumatate din angajatii Politiei Rutiere Iasi sunt cercetati pentru fapte de coruptie? Care este supriza aici? Stiam foarte bine ca noi oferim bani ca sa ne lase in pace, iar ei iau mita aproape de fiecare data, daca nu cumva o mai si cer inainte ca noi sa facem oferta.
Dar la fel este peste tot in tara, nu doar la Iasi. Tocmai de aceea si aceasta actiune capata nuante bizare si ascunde interese dintre cele mai caudate.
In aceste conditii, noua, celor care nu suntem “smecheri”, nu ne ramane decat sa ne rugam sa nu ne intalnim niciodata cu politia si nici sa avem vreodata nevoie de ea. Pentru ca altfel, vom fi de cele mai multe ori doar invinsii sistemului lor.
Iulian Leca
Ziare.com
