Ion Iliescu are calitatea de învinuit în dosarul Mineriadei din iunie 1990, în legătură cu evenimentele din 14-15 iunie, susţin surse judiciare, în contextul în care fostul preşedinte a primit neînceperea urmăririi penale pentru evenimentele din 13 iunie şi noaptea spre 14 iunie1990.
Surse judiciare au declarat, pentru NewsIn, că Ion Iliescu are, în continuare, calitatea de învinuit în celălalt dosar care priveşte venirea minerilor în Bucureşti, adică intervalul 14-15 iunie 1990.
“Ion Iliescu este învinuit în acest al doilea dosar al Mineriadei din 1990 încă din 2005. În respectivul dosar sunt învinuite aproximativ 30 de persoane”, au afirmat, pentru NewsIn, aceleaşi surse.
Dosarul se află acum la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitatate Organizată şi Terorism (DIICOT), pentru că procurorii militari, care s-au ocupat iniţial de caz, i-au acuzat pe cei implicaţi de săvârşirea mai multor infracţiuni grave, precum cea de terorism.
Iliescu a primit NUP pentru 13 iunie, deşi a intervenit de cinci ori în gestionarea situaţiei, potrivit Jurnalului de Luptă al Armatei
În data de 13 iunie 1990, fostul preşedinte al României, Ion Iliescu a intervenit personal de cinci ori în desfăşurarea efectivelor de luptă din timpul mineriadei din 1990, se arată în Jurnalul de Luptă al Armatei în Garnizoana Bucureşti din perioada 13-15 iunie 1990.
Potrivit documentului, fostul preşedinte a intervenit “organizatoric” doar în primele 24 de ore ale evenimentelor din 13-15 iunie 1990, ulterior alte instituţii ocupându-se de restabilirea ordinii în Bucureşti.
Potrivit jurnalului de luptă, în data de 13 iunie 1990, la orele 15.45, “Preşedintele României a cerut telefonic la Marele Stat Major (gl.mr. Schiopu Nicolae care înlocuia pe şeful M. St. M.) să se intervină cu două detaşamente de militari din unităţile M.Ap.N. în sprijinul trupelor M.I. existente în Piaţa Universităţii. Gr.mr. Schiopu Nicolae a propus preşedintelui ca M.Ap.N. să nu intervină în Piaţa Universităţii, ci să întărească paza Guvern şi Televiziune. Propunerea a fost aprobată”, se arată în jurnalul de luptă al Garnizoanei Bucureşti de la data respectivă.
La orele 16.20, Ion Iliescu a cerut “ca armata să întărească apărarea la celelalte obiective de stat, respectiv MI, SRI, etc”, se mai arată în document.
La 17.35, “Se primeşte ordinul preşedintelui să se folosească gazele lacrimogene în zona sediului Ministerului de Interne. Se transmite ordinul Comandamentului trupelor chimice”, mai arată jurnalul de luptă.
La orele 19.25, “Preşedintele Iliescu informează pe prim-adjunctul ministrului apărării naţionale că pe sediul Poliţiei Capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci mişcarea este o rebeliune legionară şi se tratează ca atare. Primul adjunct propune înfiinţarea unui Comandament Militar al Capitalei. În acest scop sunt convocate cadrele de răspundere din M.Ap. N.”, se mai arată în document.
În aceeaşi noapte, la orele 23.50, “Directorul ziarului Adevărul (n.r. Darie Năvoceanu) se interesează la şeful Marelui Stat Major care este situaţia la obiectivele atacate şi cum să se interpreteze acţiunea bandelor de huligani. Şeful M. St. M. i-a repetat aprecierile făcute de preşedintele Iliescu, că acesta este o încercare de rebeliune de tip legionar, că aceştia au asupra lor arme şi muniţie sustrase din localul Poliţiei Capitalei, inclusiv uniforme de poliţie”, mai scrie în jurnalul de luptă.
La ora 02.45, “Preşedintele Ion iliescu cere primului adjunct, situaţia forţelor care au acţionat la localul MI. I se comunică, că pentru depresurarea şi cucerirea localului MI au acţionat 360 de militari (200 paraşutişti, 80 poliţişti militari şi 80 militari din Tr. Pz. şi Ord.) Asupra acestor subunităţi, grupurile de turbulanţi au folosit arme de foc”, arată documentul.
Procurorii l-au absolvit pe Iliescu în primul dosar, care se referă la moartea a patru demonstranţi
În octombrie 2008, Ion Iliescu primea neînceperea urmăririi penale în dosarul privind evenimentele petrecute în noaptea de 13-14 iunie 1990. Potrivit rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată în cazul lui Iliescu, procurorii confirmă că fostul şef al statului este cel care a luat decizia de eliberare a Pieţei Universităţii, într-o şedinţă restrânsă la sediul Guvernului la data de 11 iunie 1990, la care au mai participat vicepremierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de interne Mihai Chiţac, şeful inspectoratului General al Poliţiei, Corneliu Diamandescu, ministrul apărării Victor Atanasie Stănculescu, şeful Marelui Stat Major, Ionel Vasile, şeful SRI Virgil Măgureanu, primarul general al Capitalei Dan Predescu, procurorul General al României, Gheorghe Robu şi vicepreşedintele FSN, Nicolae Dumitru.
Motivul şedinţei a fost eliberarea Pieţei Universităţii de demonstranţi.
Totuşi, susţin procurorii în rezoluţie, eliberarea Pieţei a fost făcută “fără a se înregistra evenimente”, cu toate că au fost reţinute de forţele de ordine 263 de persoane.
Anchetatorii motivează, astfel, de ce nu l-au pus sub învinuire pe fostul şef al statului în dosarul care s-a cercetat moartea a patru demonstranţi şi rănirea altor trei în noaptea de 13 – 14 iunie 1990. Potrivit acestora, a existat la acea dată o iniţiativă a lui Ion Iliescu de a elibera Piaţa Universităţii, iniţiativă materializată în elaborarea unui plan de acţiune. Planul a fost pus în aplicare în dimineaţa zilei de 13 iunie, iar evenimentele ulterioare, în urma cărora manifestanţii au atacat sediul Ministerului de Interne, nu au făcut obiectul planului de acţiune pus la cale de Iliescu, afirmă procurorii. “Raportat la cele două intervale de timp, în cadrul cărora au fost ucise cele patru persoane şi rănite celelalte trei, s-a constatat faptul că, de fiecare dată, a fost vorba de o iniţiativă personală, ce a aparţinut militarilor care au participat la aceste evenimente, în ceea ce priveşte deschiderea focului cu muniţie de război asupra manifestanţilor”, se arată în rezoluţie. Procurorii menţionează că cele patru persoane au decedat în alte zone decât Piaţa Universităţii, respectiv în zona magazinului Romarta Copiilor şi în faţa sediului Ministerului de Interne, iar planul era conceput exclusiv pentru Piaţa Universităţii.
Parchetul General a dispus, pe 10 octombrie, neînceperea urmăririi penale faţă de Ion Iliescu îl legătură cu decesul a patru persoane şi rănirea altor trei prin împuşcare în ziua de 13 şi în noaptea de13-14 iunie 1990.
Potrivit unui comunicat, procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, la data de 10 octombrie 2008, neînceperea urmăririi penale faţă de Ion Iliescu “sub aspectul săvârşirii, în forma participaţiei improprii, a infracţiunilor de omor calificat, omor deosebit de grav şi a tentativelor la cele două infracţiuni, în cauza privind decesul a patru persoane şi rănirea altor trei prin împuşcare în ziua de 13 şi în noaptea de13/14 iunie 1990”.
Procurorii susţin că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-au făcut cercetări. “Activitatea fostului Preşedinte al României nu întruneşte condiţiile legale pentru a putea fi apreciată ca o determinare la săvârşirea unei infracţiuni şi nu are legătură de cauzalitate de natură penală cu ceea ce s-a întâmplat în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 şi în noaptea de 13/14 iunie 1990, respectiv cu evenimentele în cadrul cărora au decedat patru persoane şi au fost rănite alte trei, prin împuşcare”, se arată în comunicatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul general al României a anunţat, pe 7 decembrie 2007, că a dispus infirmarea rezoluţiei de începere a urmăririi penale pentru fostul preşedinte Ion Iliescu, iar de atunci dosarul a fost refăcut.
Ion Iliescu a fost pus sub învinuire, prin rezoluţia din 19 iunie 2007, sub acuzaţia că la data de 13 iunie 1990 a determinat cu intenţie intervenţia în forţă a militarilor împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii din Bucureşti şi din alte zone ale Capitalei, fapt ce a avut ca urmare moartea şi rănirea prin împuşcare a mai multor persoane.
12 feb 2009 10:00
reporter Virgil Burlă

