Profesorul Vladimir Tismaneanu – numit recent de catre primul-ministru Emil Boc în functia de presedinte al Consiliului stiintific al noului IICCMER – a raspuns prompt si favorabil apelului nostru, al societatii civile, pentru cercetarea crimelor neocomuniste de catre noul IICCMER.
Dl Vladimir Tismaneanu este membru de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989, profesor de stiinte politice la University of Maryland, College Park, SUA, director al Center for the Study of Post-Communist Societies al aceleiasi universitati, coordonatorul celebrului Raport final pentru condamnarea crimelor comuniste si neocomuniste.
Asa cum am subliniat în scrisoarea noastra, ‘suntem convinsi ca a sosit ora adevarului si a dreptatii fata de crimele comuniste din România, începând cu cele mai terifiante dintre acestea: genocidul din decembrie 1989 si fratricidul din iunie 1990. Autorii crimelor neocomuniste au infestat timp de 20 de ani societatea româneasca, unii dintre acestia ajungând sa dea lectii de morala chiar din fruntea celor mai înalte institutii ale statului: Presedintie, Guvern, Parlament, Curtea Constitutionala etc..’
Prezentam în continuare raspunsul clar al d-lui Tismaneanu la scrisoarea noastra.
Cerem ministrului Justitiei si procurorului general sa urmeze exemplul dat de profesorul Tismaneanu.
Asociatia 21 Decembrie 1989 – în numele semnatarilor apelului catre prof. Vladimir Tismaneanu si prof. Ioan Stanomir.
Etica neuitarii: Un Apel pentru cercetarea crimelor post-comunismului
de Vladimir Tismaneanu
1 martie 2010
http://tismaneanu.wordpress.com/2010/03/01/un-apel-pentru-cercetarea-crimelor-post-comunismului/#more-6736
Public aici Apelul primit astazi din partea d-lui Sorin Iliesiu si a numeroase organizatii civice. Le multumesc din suflet si ii incredintez ca unicul lucru pe care il urmaresc este destramarea, cat mai repede, a teribilei conspiratii a tacerii in jurul a ceea ce a fost convulsiva, insangerata nastere a democratiei post-comuniste din Romania. In zilele care urmeaza voi scrie mai mult pe tema abordarii a ceea ce eu unul socot a fi o cumplita rana deschisa: crimele din decembrie 1989, din iunie 1990, din septembrie 1991.
Reconcilierea in absenta caintei si prin ignorarea (sabotarea) justitiei este o farsa. Cata vreme nu vom cunoaste adevarul despre aceste clipe tragice, vom ramane ostatecii minciunii. Scopul echipei din care fac parte si pe care o coordonez impreuna cu prof. Ioan Stanomir este sa dea viata, deci sa transpuna in realitate propunerile din Raportul Final asumate de presedintele Traian Basescu in discursul din 18 decembrie 2006, act refondator al statului romanesc.
Contrar a ceea ce s-a spus (din nestiinta, din graba ori din alte motive), IICCMER va continua sa acorde maxima importanta mecanismelor represive care au instaurat si au perpetuat regimul comunist in Romania. Analiza raului produs de Partid si Securitate reprezinta un imperativ complementar studiului aprofundat al ideologiei, al propagandei, al economiei, al societatii. Atit destinul celor care au murit sub comunism, cit si lumea celor care au supravietuit traumei totalitare merita atentia noastra. Nimeni nu poate pune monopol pe studiul comunismului asa cum viata fiecaruia dintre noi este prea scurta pentru a avea ultimul cuvint in evaluarea unei epoci istorice. Ceea ce este important este ca lupta (regretabila) intre orgolii si dezacordul, adeseori inevitabil, intre metodologii (acolo unde exista) sa sesizeze miza profund pedagogica a oricarui demers memorial.
Peste toate, dorim ca acea etica a neuitarii despre care a scris Monica Lovinescu sa devina fundamentul unui ethos civic national. (VT)
