Prezentăm câteva dintre declaraţiile invitaţilor prezenţi în 9 februarie a.c. ( Ana Blandiana,  Sorin Ilieşiu,  Florian Mihalcea, Mats Aberg,  Dan Voinea ) la aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei 21 Decembrie 1989:


Ana Blandiana – preşedinta Academiei Civice, creatoarea Memorialului victimelor comunismului şi al rezistenţei de la Sighet:


„Cei din Asociaţia 21 Decembrie 1989, cei care au rămas în viaţa după ziua şi noaptea de 21 Decembrie 1989, au luptat pentru libertate vreo 20 de ore şi luptă pentru adevăr de 20 de ani. Înseamnă că adevărul e poate mai important decât libertatea şi-n orice caz mult mai greu de impus pentru că-n momentul în care adevărul ar fi impus – şi nu mă refer doar la adevărul despre revoluţie – toate lucrurile ar începe să se desfăşoare normal, dacă nu fericit.

Faptul că s-au desecretizat câteva dosare şi că altele vor fi desecretizate, este o veste bună, un fapt pozitiv, deşi plătit foarte scump, pentru că e clar că nu s-ar fi întâmplat fără greva foamei a lui Teodor Mărieş. Dar adevărul din filele acestor dosare desecretizate rămâne un adevăr incomplet dacă nu se va afla şi de ce au fost secretizate. De ce, după 20 de ani, a trebuit ca cineva să îşi rişte viaţa pentru ca să se afle nişte adevăruri care au fost secrete 20 de ani, folosindu-se într-un mod profund ilegal armele legalităţii”.


Sorin Ilieşiu – vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea comunismului:


„Vorbesc şi în calitate de manifestant din 21 decembrie 1989 când, la orele amiezii, mă aflam în grupul de protestatari din faţa fostului hotel Bucureşti de pe Calea Victoriei. La fel ca Doru Mărieş nici eu n-am vrut să primesc un certificat de revoluţionar din mâna celor care au deturnat revoluţia anticomunistă prin genocid. Vorbesc şi-n calitate de membru al GDS din 1990, în calitate de fondator al Alianţei Civice şi al Academiei Civice şi de membru al Societăţii Timişoara. Vorbesc în numele celor care am încercat să creem o noua alianţă civică între mişcarea revoluţionară autentică, organizaţiile civice şi cele sindicale. Această noua alianţă este singura care poate salva România din dezastrul moral în care se află de 20 de ani, 20 de ani fără adevăr! Adevărul despre crimele regimului comunist am încercat să-l spunem în Raportul final publicat acum trei ani.

Reînnoim apelul nostru către Preşedintele României să înfiinţeze Comisia prezidenţială pentru analiza crimelor neocomuniste, pentru că este extrem de important ca aceste crime să fie analizate şi cunoscute: genocidul neocomunist din 22-27 decembrie 1989, reprimările demonstraţiilor anticomuniste din ianuarie şi februarie 1990, diversiunea interetnică din martie 1990 de la Târgu-Mureş care a fost preludiul războiului interetnic din Iugoslavia pus la cale de criminalul Miloşevici care a fost judecat, şi mai ales, reprimarea manifestaţiei anticomuniste din Piaţa Universităţii, reprimare care a început în aprilie 1990 şi a culminat în iunie cu cel mai cumplit fratricid care s-ar putea imagina vreodată şi care, spre ruşinea României, a avut loc în inima capitalei noastre. Ruşine celor care se complac să nu rostească adevărul despre asemenea orori!

Fac apel către întreaga societate românească să fim solidari cu dezideratele pentru care Doru Mărieş face greva foamei în locul nostru al tuturor, fac apel ca el să înceteze greva foamei pentru că… (aplauze) a făcut deja 74 de zile în toamna anului trecut – după ştiinţa mea a egalat aşa-zisul record mondial de greva foamei, iar acum este aproape de a 30-a zi de grevă în acest an. Nu poate rezista prea mult. Dacă va insista s-ar putea să fim cu toţii martorii unui lucru pe care nu pot să-l exprim în cuvinte; poate că nu există cuvinte în limba română pentru a exprima aşa ceva”.


Florian Mihalcea – preşedintele Societăţii Timişoara: „Fără cei care au protestat în Bucureşti în 21 Decembrie 1989, ar fi fost zadarnic ce am făcut noi la Timişoara în zilele de dinainte. Teodor Mărieş este un erou prin tot ceea ce a făcut, inclusiv prin această repetată grevă a foamei. El duce acum pe umerii lui întreaga noastră luptă de 20 de ani. Peste o lună, la aniversarea a 20 de ani de la lansarea Proclamaţiei de la Timişoara, Teodor Mărieş va primi Premiul Speranţa al Societăţii Timişoara pentru tot ce a făcut şi pentru lupta lui neobosită din ultimii ani de zile (aplauze)”.


Mats Aberg – ambasadorul Suediei în România: „O societate are nevoie de adevăr pentru a construi. Există în limba germană un termen care s-ar traduce cam aşa: a-ţi regla conturile cu trecutul. România are nevoie să facă acest lucru”.


General-magistrat Dan Voinea: „În cei 20 de ani care au trecut nu s-a făcut dreptate victimelor din decembrie 1989. Este vorba de aproape 8.000 de victime: morţi, răniţi şi lipsiţi de libertate în mod ilegal. Când spun această cifră, mă refer la infracţiuni contra păcii şi omenirii, infracţiuni contra umanităţii. Este dreptul victimelor să afle adevărul şi obligaţia justiţiei să facă dreptate. Acest lucru se cere de 20 de ani. Prescripţia este o instituţie juridică pe care statul care e la putere o fixează ca termen, dar suferinţa victimelor nu se prescrie. De asta e nevoie să se facă dreptate. Într-un stat de drept victima nu are voie să-şi facă dreptate singură. Justiţia trebuie să-i facă dreptate.”