Rl online
Sambata, 14 Noiembrie 2009

La 20 de ani de la caderea dictaturii, parcursul Romaniei a fost marcat de personalitatea lui Ceausescu, care ar fi ajuns probabil senator, a lui Iliescu, singurul care mai sustine teza unei miscari spontane in ’89, si a lui Basescu, omul sistemului care a condamnat comunismul, scrie Le Figaro, citat de Newsin.


Cotidianul francez de dreapta publica, in editia de vineri, un articol intitulat “Memoria refulata a Romaniei”, in care ilustreaza, din diverse puncte de vedere, ideea ca, dupa 20 de ani, nu exista si nu poate avea loc o lustratie in Romania.

Cotidianul considera ca impuscarea sotilor Ceausescu, in urma cu 20 de ani, la capatul unui proces-parodie, ramane “pacatul originar al unei Romanii postcomuniste zgarcite cu amintirile”. Din epoca nascuta ulterior, cotidianul retine figurile unui Iliescu, unui Basescu, dar si unui Plesita pentru a-si ilustra povestea cu personaje reprezentantive pentru ceea ce s-a intamplat in cei 20 de ani in relatia dintre putere si Securitate, comunism si mentalitate colectiva.

Trimisul special la Bucuresti al ziarului, Arielle Thedrel, a stat de vorba cu mai multe personalitati din Romania. Intre acestea, fostul procuror militar Dan Voinea. Desi nu spune, Dan Voinea stie ca, la 25 decembrie 1989, a devenit o marioneta a istoriei, scrie autoarea articolului. In acea zi, generalul Stanculescu, ministru al apararii in Frontul Salvarii Nationale, instanta politica ce tocmai se substituise Partidului Comunist Roman, i-a telefonat pentru a-i cere sa intocmeasca in graba un dosar impotriva lui Nicolae si Elena Ceausescu, detinuti intr-o cazarma din Targoviste. Din lipsa de timp, acuzatiile erau succinte. Procesul s-a deschis in secret. “Eu – declara Dan Voinea citat de Le Figaro – ma asteptam la un proces adevarat, dar oameni inalt plasati cereau capul lui Ceausescu. Nimeni nu mi-a zis ca vor fi impuscati atat de repede”.

Voinea marturiseste insa ca, la sfarsitul procesului sotilor Ceausescu, “pe moment” s-a simtit “usurat”. Dar astazi el este “nemultumit”, pentru ca moartea ispasitoare a Ceausestilor, tiranii pe care ii ura, “nu a folosit la nimic”. Voinea spune ca nomenclatura “a confiscat revolutia” si, sub haine noi, fostii comunisti detin in continuare puterea, politica sau economica. De altfel , spune Voinea ironic, “daca nu ar fi fost impuscat in 1989, Ceausescu ar fi devenit fara indoiala senator”.

Cotidianul Le Figaro scrie, citand opinia sociologului Silviu Matei, ca cea de-a 20-a aniversare de la caderea comunismului trezeste putin interes in Romania. Publicatia adauga explicatiile  regizorului Cristian Mungiu, care spune ca si-a construit filmele care l-au facut celebru pornind de la constatarea ca, dupa 20 de ani, “comunismul a devenit o notiune abstracta in Romania”.

“Nimeni nu se simte responsabil pentru ce a fost. Fiecare prefera sa creada ca singurul vinovat este Ceausescu. Iar el este mort”, explica Cristian Mungiu. Revolutia din 1989, adauga cineastul, “este un secret de familie”. Toata lumea stie de fapt ce s-a intamplat cu adevarat, dar nimeni nu vorbeste despre aceasta. Ca si cum romanilor le-ar fi rusine de compromisurile lor mediocre din timpul comunismului si de “revolutia” lor iluzorie, singura din Europa de Est patata de sange (700 de morti), manipulari sordide (groapa comuna de la Timisoara sau pseudoteroristii tragand asupra manifestantilor la Bucuresti) si de o parodie de proces care va ramane pacatul originar al Romaniei postcomuniste, comenteaza Le Figaro.

Ziarul aduce apoi in prim-plan o imagine de la Hotelul Crown Plaza, unde, in fata “dinozaurilor si a catorva lupi tineri” din Partidul Social Democrat, “una dintre formatiunile politice nascute pe ruinele Partidului Comunist”, fostul presedinte Ion Iliescu “pare sa fie singurul care mai intretine fara complexe mitul unei miscari populare spontane”. In 1989, acest fost ministru comunist acuzat de Ceausescu de “deviere intelectualista” i-a succedat Geniului Carpatilor. Va conduce Romania pana in 1996, apoi din 2000 pana in 2004. Nu, repeta el fara incetare in fata jurnalistilor, nu a fost nici complot, nici lovitura de stat. Iar daca s-a dat ordinul de a-l “lichida pe Ceausescu” a fost pentru “a pune capat manevrelor diversioniste ale unui grup de profesionisti hotarati sa puna in dificultate noua putere”, scrie Le Figaro, citandu-l pe Iliescu.

In varsta de 79 de ani, Iliescu vorbeste inca precum un ideolog marxist lipsit de cainta, apreciaza cotidianul francez. In iunie 1990, el a apelat la minerii din Valea Jiului pentru a-i tabaci pe studentii care manifestau in Piata Universitatii. “Mineriadele” au facut aproape 60 de morti. Un proces a incercat sa stabileasca rolul exact jucat de Iliescu in aceste evenimente. Fostul presedinte a fost exonerat. Ca si generalul Nicolae Plesita, mort in urma cu cateva saptamani intr-un spital din Bucuresti, la varsta de 80 de ani, ca urmare a unei serii de afectiuni cronice, si care a fost inmormantat cu toate onorurile, mentioneaza Le Figaro.

Articolul vorbeste si despre activitatea Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). Cotidianul francez mentioneaza ca CNSAS a fost infiintat in 1999, dar, in lipsa vointei politice, a inceput sa functioneze cu adevarat de-abia din 2005, dupa sosirea la putere a presedintelui Traian Basescu. “Presedintele roman este un fost marinar. La inceputul anilor ’80, el conducea Agentia navala romana din Anvers, genul de post pe care, in vremea aceea, doar oamenii considerati ‘siguri’ puteau sa-l ocupe”, scrie Le Figaro.  In 2006, devenit presedinte, Basescu a condamnat public crimele comunismului, ceea ce a reprezentat o premiera in Romania. Ceremonia s-a desfasurat in Parlament in huiduielile extremei-drepte si glumele rautacioase ale deputatilor din opozitie, aminteste publicatia franceza.

Cotidianul scrie si ca o comisie de istorici condusa de Vladimir Tismaneanu i-a cerut presedintelui Basescu scaderea pensiilor fostilor ofiteri ai politiei politice comuniste.  Traian Basescu nu a dat insa curs cererii istoricului Vladimir Tismaneanu. Ca si cum, si pentru el, ar fi de preferat ca perioada comunista sa ramana o “abstractiune”, comenteaza Le Figaro.

Marius Oprea, care conduce Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, spune ca, infiintata in 2005, aceasta fundatie “este o agentie publica tratata ca un ONG”. Aceasta inseamna ca primeste foarte putine subventii si, adesea, ii este greu sa asigure salariile celor 30 de angajati. Cu dovezi, fundatia a intentat procese impotriva a 400 de fosti ofiteri din politia politica comunista. “Dar ei nu au fost nici macar audiati de justitie. Am fost anuntati ca faptele au fost prescrise”, spune Oprea, citat de Le Figaro.

Romania nu a avut niciodata traditii democratice, de aceea, cultura impunitatii cu greu poate fi inlaturata, explica Laura Stefan, de profesie jurist si membra a unei organizatii non-guvernamentale specializate in lupta impotriva coruptiei. Pe de alta parte, ea spune ca, in Romania, coruptia reprezinta un flagel pe care nici presiunile Uniunii Europene nu reusesc sa-l limiteze. Stefan, scrie Le Figaro, atrage atentia ca “elitele politice au in continuare tendinta de a gandi ca pot face orice si, in special, sa confunde veniturile publice cu banii personali”.