„Vom cunoaşte în amănunt «bucătăria» regimului comunist“

Interviu cu Marius OPREA, director al IICCR

Autor: Ovidiu ŞIMONCA

De ce aţi organizat această expoziţie de fotografii din vremea comunismului?

Cu zece luni în urmă, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a demarat un proiect comun cu Arhivele Naţionale, potrivit căruia am trecut la postarea în comun pe Internet a fotografiilor din arhivele personale ale liderilor comunişti din România, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu. Am semnat un protocol tehnic cu Dorin Dobrincu, directorul Arhivelor, primul dintr-o serie lungă de persoane care s-au perindat la conducerea instituţiei şi care înţelege că Arhivele Naţionale nu au fost create să „stea cloşcă“ pe documente şi să le păzească de ochi străini, ci tocmai pentru a facilita accesul la acestea. Motivul particular pentru care am postat împreună pe internet peste 4.000 de fotografii inedite este acela de a sparge un monopol abuziv: agenţia de ştiri Agerpres, care a moştenit arhivele instituţiei de presă comuniste cu acelaşi nume, vinde doritorilor (ziarişti sau istorici) fotografii din anii comunismului cu preţuri între 50 şi 200 USD. Vînd, practic, ce n-au făcut ei. La Arhivele Naţionale se află fotografii mult mai numeroase şi valoroase, care zăceau în depozite. Le-am postat pe Internet, de unde pot fi preluate şi utilizate de oricine, pe gratis, doar cu obligaţia menţionării sursei. Cred că aşa e moral şi corect. Comunismul nu trebuie să devină o marfă.

Ce spun aceste fotografii despre situaţia din vremea de atunci (despre elita politică şi despre cetăţeanul obişnuit)?

Fotografiile prezintă mai ales festivismul comunist, partea edulcorată a puterii. Sînt şi imagini care îi prezintă pe liderii comunişti destinşi, după îndeplinirea dificilelor „sarcini“ în vederea distrugerii sistematice a valorilor democratice şi a demnităţii umane; îl vedem pe Dej cu burta revărsată, stînd fericit pe un şezlong, la mare. De asemenea, am postat pe Internet sute de fotografii cu celebrele vînători ale lui Ceauşescu. În paralel, pot fi văzute cîteva sute de fotografii tulburătoare, cu ţărani împuşcaţi în timpul răscoalelor care au însoţit deposedarea lor de pămînt pe parcursul colectivizării.

Ştiu că au început să fie accesibile cercetătorilor numeroase documente din Arhiva CC al PCR şi de la Institutul de Istorie a Partidului. Va rugăm să ne spuneţi ce anume este deschis cercetării. Care este, în cîteva cuvinte, impactul şi relevanţa documentelor la care aţi avut acces în ultima perioadă, pentru înţelegerea comunismului?

Dorin Dobrincu, directorul Arhivelor Naţionale, a luat decizia curajoasă de a deschide accesul integral la documentele de arhivă create de fostul Partid Comunist. Secretizate mulţi ani după 1989, pentru a proteja persoanele din linia a doua a nomeclaturii care preluaseră practic puterea, ele nu au fost mulţi ani nici măcar inventariate. Aşa-zişii specialişti care s-au perindat la conducerea Arhivelor pînă de curînd, proveniţi, unii dintre ei, dintre vechile cadre de nădejde ale Partidului, au acordat ani de-a rîndul acces preferenţial la preţioasele informaţii de arhivă ori le-au publicat ei înşişi întru veşnica lor glorie şi nemurire. Acum însă, şi acest monopol a fost spart. Orice persoană poate consulta documentele care au fost inventariate pînă acum, din fondurile care păstrează arhivele conducerii centrale şi ale conducerilor locale ale Partidului Comunist. Impactul va fi, sînt sigur, cel puţin pe termen mediu şi lung, unul major. Nu numai că vom cunoaşte în amănunt „bucătăria“ regimului comunist, dar accesul la documente ne va lumina inclusiv asupra prezentului: vom vedea că o largă majoritate dintre cei ce ne-au condus după 1989 sau dintre cei din lumea afacerilor provin din diferite eşaloane ale puterii comuniste. Ceea ce mă îndrituieşte să afirm că nu a dispărut comunismul, ci pur şi simplu s-a privatizat. Ca şi în fosta URSS, uteciştii de ieri sînt patronii de azi.

Ce mai urmează să prezentaţi publicului, ca evenimente organizate sau susţinute de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, în perioada următoare, despre memoria comunismului românesc?

Institutul de Investigare a Comunismului în România a pregătit o expoziţie cu obiecte găsite asupra a zece partizani executaţi de Securitate în munţi, ale căror cadavre le-am exhumat în ultimele trei luni ale acestui an. De exemplu, am găsit în obielele opincilor unui om împuşcat în cap o lingură şi o furculiţă… Am prezentat fiecare caz în parte, ilustrat cu fotografii cutremurătoare – cu oameni în viaţă şi cu aceiaşi oameni, ucişi. Expoziţia a fost deschisă deja la Cluj, iar din 11 noiembrie va fi inaugurată, într-o variantă adăugită, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Titlul ei este, cred, sugestiv: După 20 de ani, numitorul comun – moartea. Am vrut să scoatem în evidenţă că, precum în cazul dosarelor Revoluţiei, autorităţile judiciare, adică Parchetul General, refuză practic să facă lumină în cazul partizanilor ucişi, deşi le-am furnizat nu numai documente, ci şi expertizele potrivit cărora toţi cei descoperiţi prin pădurile României au fost ucişi cu sînge rece, fără vreo judecată. Şi nu este vorba de cîteva zeci de oameni, ci, după estimările noastre, de peste zece mii de victime ale unor execuţii sumare.