Cand o sa intelegem oare ca relatia noastra cu propriul trecut e cruciala pentru prezent, dar mai ales pentru viitor, si ca ar fi ideal sa nu mai repetam greselile trecutului?
Cand vom da oare la o parte batrana carapace sub care tinem frustrarile dinainte de ’89, ne vom intelege si ne vom accepta asa cum suntem si ne vom putea gandi fara incrancenare la viitor?
Ne intoarcem de unde am plecat? Ne intoarcem in 1989? Sau se poate mai rau decat 1989, poate fi ceva mai rau decat experienta comunismului? Ce se intampla acum in viata politica, economica si sociala readuce ceva din freamatul si vanzoleala de la inceputul anilor ’90. Se simte revolta oamenilor, tot mai multi ramasi fara loc de munca, fara linistea pe care ti-o da siguranta zilei de maine, fara perspectiva de a o duce bine in viata asta, prostiti tot mai rau in fata de politicieni imbuibati si iresponsabili.
Despre nivelul de civilizatie la care “am ajuns”, ce sa mai spun? Degeaba a crescut numarul de masini de lux din Romania, degeaba au rasarit vilele-palat ca ciupercile dupa ploaie, degeaba chiar au venit investitori straini, caci cei mai multi s-au adaptat rapid la confortul lipsei de principii. Am ramas o tara primitiva, si din punct de vedere social, fara o clasa de mijloc, fara principii de convietuire civilizata, dominata de legea banului, de prost gust si nesimtire.
O tara primitiva si din punct de vedere economic – conditiile de munca, dictatura patronilor, relatia sindicate-patronate, imensa piata a muncii la negru, dar mai ales infrastructura, rutiera, apa, canalizare, specifica in unele zone ale tarii mai degraba Evului Mediu.
Dar mai ales o tara primitiva din punct de vedere al dezvoltarii politice – avem o clasa politica in care puterea se obtine cu bata, in care regulile jocului nu exista decat pentru a fi ignorate si incalcate, in care responsabilitatea in fata celor care ti-au dat votul este doar litera de discurs politic, si asta numai in anii electorali. Privim cu jind la un Tony Blair, Angela Merkel, Barack Obama si vedem clar cum nici cel mai “rasarit” politician de pe la noi nu-i ajunge pana la genunchi nici macar controversatului Silvio Berlusconi.
Douazeci de ani fara comunism, douazeci de ani in care am putut sa ne bucuram macar de libertatea cuvantului, douazeci de ani in care politica s-a facut in Romania ca jaful in codru. Cu regret, ne uitam in urma si uneori suntem tentati sa spunem ca douazeci de ani par sa se fi scurs degeaba pentru Romania. Nici macar nu ne-am impacat cu trecutul, nu am identificat si nu am condamnat vinovatii.
Unii dintre noi uitam voit acest trecut, ca sa nu ne mai bantuie, altii nu au timp sa se gandeasca de grija zilei de maine, sunt unii pe care nu-i intereseaza decat ce e in fata si altii, frustrati ca le pasa, dar nu pot face nimic.
Pentru romani, ca popor, acest trecut nu este mort si nu poate fi ingropat. Este dureros de vizibil azi, si unora chiar le lipseste. Dar ce urme a mai lasat trecutul in noi: ne plac liderii fara aptitudini constructive, agresivi si cu un caracter conflictual, nu-i asa? Traim in ignoranta, dupa reguli volatile, schimbate chiar in timpul jocului la nevoie. Nu iesim la vot din datorie civica, ci numai daca ne-a enervat cineva suficient de tare si vrem “sa-i dam in cap”.
Necunoasterea trecutului, neintelegerea si neacceptarea greselilor pe care le-am facut, lipsa de reconciliere cu noi insine ne blocheaza evolutia ca natiune.
Care credeti ca este solutia pentru ca Romania sa iasa din criza de identitate in care se zbate de 20 de ani? Cum vedeti dvs ca arata acum Romania in care traiti? Cum o regasiti la douazeci de ani de la Revolutie? Cunoasteti, acceptati, sunteti impacati cu trecutul? Credeti ca am evoluat ca popor?
Duminica, 25 Octombrie 2009, ora 20:30
Sursa: Ziare.com
Autor: Anca Bundaru

