CEDO îi dă dreptate lui Mărieş. Parchetul ramane in afara legii. Fotocopia Dosarului Revolutiei trebuie predata partilor vatamate !
Pe motiv ca e week-end si sunt plecati la munte, procurorul general si procurorii sefi de sectie (militara si de urmarire penala si criminalistica) au refuzat sambata dimineata sa transfere Asociatiei 21 Decembrie 1989 , fotocopia dosarului Revolutiei, desi Curtea Europeana Drepturilor Omului a precizat cu claritate ca accesul partii vatamate la dosarul de instructie interna presupune si eliberarea de copii dupa documentele relevante, si a transmis la ora 16,30 o scrisoare in acest sens.
Astfel, dupa 20 de ani de tergiversare a solutionarii dosarului Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, inregistreaza un nou record trist, de a tergiversa timp de 240 de zile si transmiterea catre Curte si catre partile vatamate.
Procurorul General a pierdut astfel ocazia de a se delimita de Procuratura RSR si de a da macar o fatada europeana pentru ceea ce este numit astazi Minister Public.
La 20 de ani de la despartirea de comunism, avem un Minister Public in care imbratisandu-se puncte de vedere ale politicii penale a defunctei RSR, aproape totul este secret, netransparent fata de partile vatamate, fata de victime, Minister Public in care cei chemati sa apere drepturile omului si interesul general manifesta un dispret nemaiintalnit in Uniunea Europeana, fata de drepturile si libertatile omului, un dezinteres cras generator de neincrederea publicului in institutia judiciara.
Cu aceasta ocazie, s-a putut observa dispretul agentilor Statului Roman fata de drepturile procesuale, fata de sanatatea si viata unui om aflat in greva foamei, Teodor Maries.
Agresiunile Parchetului prin agentii sai, contra acestui om par secvente din filmele perioadei staliniste – agresiuni mediatice multiple direct de la Procurorul General, agresiune fizica de la un militian care poarta azi o uniforma de jandarm, dar atins de „sindromul Vietnam” – dispret si lasarea prelungita in greva foamei sub pretextul de sorginte securista – ca trebuie sa scrie Curtea negru pe alb, ca pentru analfabetul judiciar, ca acces la dosar inseamna si eliberarea de fotocopii…
Si le-a scris Curtea ceva ce toate partile vatamate vor afla si revendica: avand liber acces la dosarul de cercetare penala, partea vatamata are dreptul inclusiv la fotocopierea dosarului.
CEDO distruge astfel o cutuma instaurata in perioada sovietica – dosarul este secret, nu se copiaza ! – perpetuata, procurorii, despre care tot Curtea a spus ca nu sunt magistrati independenti ci doar agentii puterii executive.
In ciuda unor eforturi disperate de a servi interesul unor securisti batrani si prosti, inadaptati la o societate democratica si la statul de drept, Conducerea Parchetului General, restanta la cursul de drepturile omului, impreuna cu Agentul guvernamental al Romaniei la CEDO, au esuat in tentativa lor de compromitere a imaginii Curtii Europene a Drepturilor Omului – prin aceasta tergiversare si pervertire a spiritului legii si a principiilor dreptului european al drepturilor omului.
O alta reduta a securitatii la Parchetul general este abuzul in clasificarea unor documente. Procurorul General a declarat ca documentele privind Revolutia din Decembrie 1989 urmeaza sa fie declasificate.
Procurorul General este insa dator sa spuna si cine, cand, de ce si cu ce temei legal le-a clasificat ca fiind „secrete”, devreme ce Legea nr. 182 privind protectia informatiilor clasificate a fost adoptata in 2002 si publicata in Monitorul Oficial nr. 248 din 12 aprilie, iar art. 15 alin.2 din Constitutie a consacrat principiul neretroactivtatii legii.
După ce, pe tot parcursul celor 66 de zile de greva foamei, a trimis constant cereri de lămurire către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, solicitând ca aceasta să lămurească termenul de „acces efectiv” la dosar suficient de clar ca autorităţile române să nu mai poată escamota predarea documentelor din dosarul Revoluţiei (nr. 97/P/1990), Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989” şi-a văzut azi în sfârşit dorinţa împlinită. CEDO a trimis, prin fax, Guvernului României o explicaţie a termenului „acces efectiv”, subliniind faptul că acesta presupune, „având în vedere volumul important de documente”, dreptul reclamanţilor „de a obţine copii după documentele pertinente pentru prezentarea plângerii lor în faţa Curţii.”
Ceea ce ar trebui să fie suficient de clar chiar şi pentru Parchetul general care a susţinut constant, cu diverse justificări mai mult sau mai puţin transparente, că nu poate elibera copii după dosar şi că „acces efectiv” înseamnă consultarea documentelor la faţa locului, în zilele lucrătoare şi conform unui program de 4 ore pe zi, ore ce corespundeau, de altfel, programului de lucru al instanţelor. Prin adresa de azi, Curtea îi cere Guvernului român, explicit, să pună documentele la dispoziţia asociaţiei şi a lui Doru Mărieş; şi, în plus, să informeze Curtea despre măsurile pe care le-a luat în acest sens, cel mai târziu la 30 octombrie 2009.
Sursa: NapocaNews
