http://www.asociatia21decembrie1989.ro/?p=4458

Nr:2/30980/1154 /BIPRMM

Data:05.10.2009

Către:

Domnul avocat Ionuţ Matei

Asociaţia “ 21 Decembrie 1989”

Ca urmare a cererii dumneavoastră, adresată Consiliului Superior al Magistraturii şi înregistrată sub numărul 30980/1154/02.10.2009, prin care solicitaţi eliberarea unui extras al stenogramei şedinţei Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 1 octombrie 2009, respectiv susţinerile reprezentanţilor dumneavoastră şi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, vă transmitem documentul solicitat:

Stenograma şedinţei Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 1 octombrie 2009

“ Domnul Virgil Andreieş: La punctul 7 avem o solicitare din partea PICCJ cu privire la o chestiune de interes major in ultima perioadă de timp, dacă din partea Asociaţie 21 decembrie este cineva …. o sa va rog sa luaţi loc domnul Marieş.

Aveţi cuvântul d-na Procuror general pentru a vă susţine (…).

D-na Laura Codruţa Koveşi: Domnule preşedinte, întrucât nu am găsit pe site hotărârea la memoriile făcute de Asociaţia 21 decembrie… (nu se aude) …am avut în vedere iniţial punctul de vedere al Direcţiei de control prin care sa apreciat că, nici în cazul… (nu se înţelege)… nu s-a cerut Parchetului general, nu a solicitat nici unui parchet să transmită copii după un dosar, am înţeles că nu este însuşit acel punct de vedere, motiv pentru care am început totodată în întâlnirile pe care le-am avut cu domnul avocat. Dumnealor mi-au spus că, atunci când s-a anunţat rezultatul deliberărilor, li s-a spus că eu sunt obligată să le dau o copie după dosar. Am ajuns într-un impas pentru interpretarea chestiunii de „acces la dosar” dacă se înţelege şi eliberarea unei copii a unui dosar care este aflat în curs de urmărire penală, sau nu? Deci aceste 2 chestiuni le-am supus în discuţia Plenului. Aseară am primit un punct de vede al Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios în care se spune că, Plenul CSM în şedinţa din data de 10 septembrie şi-a însuşit punctul de vedere al Direcţiei de legislaţie, documentare şi contencios, de unde am dedus că s-a însuşit acest punct de vedere şi că noi nu am fi obligaţi să transmitem copii după acest tot dosar. Rugămintea mea a este să lămurim aceste probleme, este într-adevăr o problemă de interes şi se poate crea un precedent dacă, în cursul urmăririi penale, dosare aflate în instrumentare la procuror se pot copia şi se pot transmite uneia dintre părţi. Aceasta a fost rugămintea noastră; nu vom participa la dezbateri, nu am participat la deliberare şi singura comunicare care am avut-o a fost punctul de vedere de pe site. Mai mult decât atât, au fost poziţii publice atât ale reprezentanţilor Asociaţiei 21 decembrie, care au spus că eu sunt obligată să transmit o copie după dosar şi au fost şi în presă anumite afirmaţii ale unor membri ai CSM, care au spus că refuzul Parchetului General de a elibera copii la cererea asociaţiei ar putea fi interpretat ca un abuz. Acesta ar fi motivul pentru care noi am supus atenţiei Plenului această problemă, de a o lamuri, poate, ori într-un fel ori în altul, dacă plenul CSM, prin hotărârea pe care o ia Plenul, apreciază că acces la dosar este în conceptul hotărârii CEDO este de a elibera o copie Asociaţiei 21 decembrie, noi vom respecta această hotărâre, la fel şi dacă se va hotărî în celălalt fel.

Domnul Virgil Andreieş: Din partea asociaţiei?

Domnul avocat Matei Ionuţ : în primul rând este o hotărâre a Curţii Europene care trebuie aplicată, nu plecăm de la altceva decât de la o dispoziţie a Curţii Europene în al doilea rând cu privire la cererea d-nei procuror general mă abţin nu am nimic de adăugat nu putem trece peste o dispoziţie a CEDO în al treilea rând aş vrea să vă supun atenţiei incidentul care s-a petrecut în holul parchetului, deşi domnul Mărieş sunt convins că nu este de acord cu această atitudine a mea. Pe 19 septembrie, deşi am avut acordul d-nei procur general de a intra în Parchetul general împreună cu domnul Mărieş şi de a merge în sala de şedinţa unde se stampilau, numerotau sigilau volumul a lui 97 chiar d-nei a transmis agenţilor de pază că avem voie să intrăm inclusiv cu aparat de foto pentru a face o poză sau 2, 3. Jandarmii, când am intrat în holul parchetului, au refuzat, ba eu le-am cerut de nenumărate ori să sune la d-na procuror general, să constate că noi avem acces permis, au refuzat, nu au vrut sub nici o formă să pună mâna pe telefon şi să dea un simplu telefon, moment în care unul dintre agenţi a început să-l bruscheze pe unul dintre cei ce reprezintă asociaţia. Domnul Mărieş a intervenit şi a atras atenţia că trebuie să dea telefon şi să se oprească, nu a vrut, moment în care i-a spus… a avut o replică care probabil l-a deranjat pe agentul de pază „cum că tu ai tras cumva in 21”, moment în care agentul a plecat şi s-a întors cu un spray, noi am crezut că a plecat definitiv, s-a întors cu un spay paralizant lacrimogen şi s-a îndreptat efectiv către domnul Marieş a apăsat pe spray lacrimogen exact în faţa domnului Mărieş. Pe ochiul stâng, se observă la nici mai puţin de o jumătate de metru distanţă, nu a pulverizat în aer ci s-a dus către domnul Mărieş, către faţa acestuia, se văd urmările, domnul Mărieş este internat la spital ca urmare a acestui incident, atât am putut sa fac.

Doamna Lura Coduţa Koveşi: Întrucât eram prezentă la birou am coborât imediat l-am întrebat pe domnul Mărieş dacă doreşte să facă o plângere sau o sesizare pentru cele întâmplate, sunt imaginile din holul parchetului în care s-a filmat tot incidentul, cred că este o problemă care se poate rezolva prin sesizarea pe care o vor depune, şi nu face obiectul ….

Domnul avocat Matei Ionuţ : Era doar un aspect al modului în care am fost trataţi

Domnul Virgil Andreieş: Procedura este cea pe care va spus-o doamna procuror general cu privire la obiectul punctului de la ordinea de zi. V-aş ruga pe scurt, domnule Mărieş.

Domnul Teodor Mărieş: Domnule preşedinte, cât pot de scurt pentru a informa Plenul CSM despre ceea ce, din punctul meu de vedere, ar fi defavorant să las avocaţii să vorbească în numele meu pe acest subiect pentru că nu avem absolut nimic de comentat… În ceea ce mă privesc demersurile, ca în orice domeniu de activitate, consecvenţa este principalul obiectiv în justiţie, cu atât mai mult cu cât nu există un precedent, sigur este un precedent care din punctul nostru de vederea ar face foarte bine imaginii justiţiei, punctul de vedere al dumneavoastră sper sa fie acelaşi. Asociaţia, am spus de la început, după ce s-a tras la Timişoara şi Bucureşti, să nu se mai tragă pentru că nu mai era cazul. După 22 decembrie am spus atunci să nu se tragă pentru că, vă aduceţi aminte lozincile din acele zile, ei au tras, au omorât vreo 200 până la 20 după care am spus să nu mai trageţi, că nu mai are rost, au mai omorât încă o mie.

Domnul Virgil Andreieş: V-as ruga sa ne referim strict la obiectul celor de astăzi, este făcută copia, camionul este ajuns la Strasbourg, cei de la Strasbourg nu vor să îl primească, aseară MAE a dat comunicat în care s-a inserat în mod nereal, repet, sau, dacă vreţi, în mod mincinos, dacă vreţi, că noi am fi dispus ca documentele să fie transmise la Strasbourg, Consiliul nu a spus aşa ceva.

Domnul Teodor Mărieş: Domnule preşedinte, am făcut tot ce a fost omeneşte posibil 20 de ani şi bune şi câteodată şi mai puţin ortodoxe pentru că aşa ni s-a răspuns, în momentul în care a pornit acest dosar în 2004, 2 ani de zile s-a lucrat în ritmul care a fost de apreciat şi a fost apreciat vis a vis de munca excepţională a generalului Voinea, atunci când Guvernul se lăuda la CEDO cu aceste documente, am ajuns la CEDO. La CEDO, care nu a făcut altceva decât să dea prioritate acestui dosar, ştim cu toţi că acest dosar a fost aşteptat să fie judecat cu prioritate. După care, în momentul în care procedurile au început, au ţinut expres o copie integrală după dosarul nr. 97/C/9 pentru a fi transmis ulterior Asociaţiei 21 decembrie. Guvernul nu a dorit să transmită acest document, ştim cu toţii aceste chestiuni. Deşi şi parchetul aproba în prima fază şi chiar Guvernul solicita parchetului o copie integrală a acestui dosar. Aceasta este cronologic: Dă 40.0000 de pagini parchetul către MAE, MAE nu le trimite, asociaţia protestează la CEDO, ajungem să expire termenul de 26 februarie, ne deplasăm la CEDO, ni se transmite în 28.04 că nu există nicio filă a acestui dosar, printr-o adresă înmânată de grefierul secţiei a III – Dl. Chetaga, asociaţia vine în ţară şi află că MAE a declarat, precum aseară, că şi-a îndeplinit toate obligaţiunile şi a trimis absolut tot materialul către Curtea Europeana, asociaţia începe protestele la MAE, domnul ministru Diaconescu află în prezenţa noastră şi a reprezentantului Guvernului Român la CEDO, domnul Răzvan Radu Horaţiu, agentul guvernamental, că de fapt toate aceste documente sunt în sediul de la MAE şi, enervat, dispune trimiterea de urgenţă a acestor documente la CEDO. Documentele ajung la CEDO, CEDO le returnează de această dată cu o adresă din 2 iunie care ajunge la noi în data de 9 împreună cu documentele care sunt afară şi pe care d-na procuror general a aflat ieri ca sunt la…Deci principiul a fost creat, după care tot prin acea adresa, recomanda Guvernului Român o întâlnire la Parchetul General – Asociaţia 21 decembrie pentru a ne pune la dispoziţie documentele, spunem noi, spunem noi, nu spune CEDO, poate noi nu ştim să interpretam. Suntem respinşi din nou prin refuzuri repetate ale celor 2 secţii, atât militară cât şi civilă, sunt 4 comunicate prin care ni se spune că nu ni se dă nimic, că nu e voie, începe caruselul adreselor către CEDO şi deplasărilor noastre către CEDO absolut aiurea, toate adresele vin în acelaşi timp, merge se face medierea după care venim la dumneavoastră, toată opinia publică a înţeles că dumneavoastră aţi luat o hotărâre prin care să se respecte hotărârea CEDO şi cred că am înţeles corect, începe să se pună în aplicare în sensul de copiere a tuturor documentelor, se copiază şi contrar adresei din acea săptămână, în timp ce se copiau adresele, agentul guvernamental se duce la CEDO, CEDO îi spune – domnule nu cheltuiţi bani, banul public nu este în avantajul Guvernului dumneavoastră, nici al nostru, noi nu le primim. Merg eu la CEDO cu bani luaţi împrumut. Ajung acolo dau ziarul, informez, atât cât pot pentru că avem o mare problemă de comunicare, spunem una la poartă şi se ajunge la alte chestiuni sus la preşedinte şi grefierul şef, avem o problema a României pe cine a trimis acolo, în sfârşit reacţionează preşedintele şi ne spune „am fost informat (din presă, pentru că a dat mesajul presa la dânsul) cum că vreţi să trimiteţi o copie, nu o trimiteţi, că nu are rost, cheltuiţi banii degeaba, procedura s-ar încălca în momentul..”. O încălcase oricum şi preşedintele CEDO, tot forţat de MAE, atunci când a trimis cele 40.000 de pagini, dar putea să facă prin regulament, să dispună dacă vărsa sau nu vărsa la dosar aceste documente, bineînţeles că maşina se plimbă de o săptămână prin Europa, nu ştie nimeni de ea. Noi facem 2 zile până acolo cu autocar de 50 de persoane ei au făcut o săptămână pe bani publici doar pentru ambiţia a 2 oameni pe care nu-i pronunţ. Am ajuns acolo luni dimineaţa ni se transmite că nu sunt primite şi că vin înapoi în ţară. Au venit înapoi, în ţară, nu am făcut decât, din nou, să continui protest şi să cerem daţi-ne actele, pentru că sunt ale noastre. Şi dacă aţi spus că sunt ale noastre, vă spun ceva: am avut răbdare 20 de ani şi le-am lăsat la ei, moral dacă vorbim, deci nu legal, nu o să vă cer să faceţi ceva nelegal. Avem noi dreptul la acte pentru că sunt ale noastre. Ei şi-au bătut joc de acte 20 de ani. Domnule preşedinte, v-am făcut doar o scurtă cronologie a ceea ce s-a întâmplat, a ceea ce am făcut noi asociaţia, ceea ce a făcut parchetul şi ce a făcut MAE dar e vorba de Guvernul României, nu aveţi nici o implicare în a vă pronunţa sau a nu vă pronunţa. Nu mi-aş permite din respect pentru ce reprezintă CSM. Vă spun, lăsând la o parte faptul că sunt reprezentanţi, aici în CSM, cărora le cunosc activitatea de 20 de ani, motiv pentru care v-am oferit ultima scrisoare de la CEDO, cred că aţi primit-o toţi şi în limba engleză şi în limba română. Eu după aproape 60 de zile am răbdat, noi după 20 de ani am răbdat, ei cei care aşteaptă de 70 de ani justiţie în România au răbdare. Am marea rugăminte la dumneavoastră să respingeţi discuţia pentru că, este penibil când o adresă de la CEDO. Posed CEDO, eu am fost acuzat că posed CEDO, îmi cer scuze pentru că am forţat să mai cerşesc un cuvânt. Acest cuvânt preşedintele apreciază că „decizia sa în domeniu este în măsură să permită reclamanţilor să se bucure de accesul efectiv”. Pentru acest cuvânt am cheltuit 80 de milioane, pentru acest cuvânt m-am dus să stau în soare şi pe caldarâmul de la CEDO în fund până a venit preotul de acolo sa îmi aducă un scaun de acasă, doar pentru a putea să mi prezint doleanţele. Vreau să argumentez cu o singură frază: Documentele din dosar trebuie să fie puse la dispoziţia reclamantului în mod direct de către autoritatea română, ca reclamant, trebuie să aibă acces la aceste documente pentru aşi face apărarea în faţa CEDO si pentru că reclamantul trebuie să fie pe poziţii egale cu autorităţile care au aceste documente. Cred că este o chestiune de documente, cred că este o chestiune de drept şi mă iertaţi nu fac nici o presiune, să respecte şi să mergem să le luăm.

Domnul Virgil Andreieş: Daca sunt de exprimat alte puncte de vedere?

Doamna Laura Codruţa Koveşi: Domnul Mărieş în ultima frază a sintetizat exact cererea mea de astăzi, dacă prin acest efectiv însemnă să aibă acces la dosar în sensul de al citi de a veni zilnic la parchet, aşa cum i-am oferit de 7 ori să vină să-l citească, să-l studieze sau dacă acest acces direct la dosar înseamnă ca dumnealor să primească o copie, acesta este răspunsul pe care cred că şi eu şi Asociaţia 21 decembrie îl aşteptăm astăzi de la CSM.

Domnul Virgil Andreieş: Asociaţia spune să respingem cererea dumneavoastră. Deci precizarea acestei noţiuni?

Doamna Laura Codruţa Koveşi: Precizarea acestei noţiuni: dacă prin acces efectiv trebuie să le oferim o copie sau prin acces efectiv înseamnă ceea ce le-am oferit pana acum adică să vină zilnic să studieze dosarul? Asta cred că vrea toată lumea.

Domnul Mărieş: Aş mai avea să adaug ceva, printr-o dispoziţie intermediară din 6 noiembrie CEDO a transmis Agentului Guvernamental ca, până la data de 6 februarie, să remită Curţii o copie integrală a dosarului 97. Agentul guvernamental nu şi-a respectat această obligaţie până la termen. Ulterior preşedintele vine cu o altă adresă şi spune, mă raportez chiar la art. 44 din Regulamentul Curţii: „nerespectarea Regulamentului Curţii, când o parte nu se conformează unei dispoziţii a curţii privitoare la desfăşurarea procedurii, preşedintele camerei poate adopta orice măsură pe care o consideră apropriată. În situaţia în care Agentul Guvernamental şi-ar fi respectat această obligaţie şi ar fi trimis dosarul, dosarul acela ar fi ajuns la noi pentru ca aşa e procedura. Curtea trimite la ambele părţi orice document fiecărei părţi. Nu a respectat această dispoziţie, atunci preşedintele a venit cu altă măsură tocmai pentru a repara această greşeală a Agentului guvernamental, pentru a avea egalitate de arme.

Domnul Virgil Andreieş: Alte puncte de vedere?

Domnul Dan Lupaşcu: Domnule preşedinte ceea ce a spus CEDO este foarte clar, acces efectiv la dosar acum, prima chestiune care se pune, asupra căreia CSM deja s-a pronunţat la termenul anterior este dacă această instituţie are sau nu competenţa sa dea o dezlegare asupra acestei probleme de drept. Avem un dosar în fază de urmărire, avem dispoziţia în Codul de procedură penală, este caracterul secret al urmăririi penale. „Împotriva actelor sau măsurilor de orice natură care se iau într-un dosar de urmărire penală, potrivit dispoziţiilor art. 278 Cod de procedură penală se poate face plângere, se face întâi la parchet mai departe ajunge la instanţă. Deci ar fi în primul rând o problemă de competenţă a CSM cu privire la această solicitare ca problemă de drept. Cum stau lucrurile dacă parchetul avea curiozitatea să verifice practica CEDO putea să găsească o serie de hotărâri care eventual dădeau o dezlegare cu privire la această chestiune. Voi spicui dintre ideile din această hotărâre în esenţă, în practica CEDO se reţin următoarele: dreptul la un proces echitabil include respectarea a 2 principii, principiul egalităţii armelor în temeiul căruia fiecare parte are dreptul de a susţine cauza în condiţii care nu se creează într-o ipostază dezavantajoasă în raport cu adversarul prin menţinerea unui echilibru între cele 2 părţi. Şi 2 principiul contradictorialităţii în temeiul căreia părţile au dreptul de a lua cunoştinţă de observaţiile prezentate sau de actele depuse la dosar de către cealaltă parte precum şi dreptul de a le comenta, aceasta este esenţa practicii CEDO. Concluzia este următoarea: în faza de urmărire penală, în principiu pot fi comunicate actele din dosarul de urmărire penală, spun de principiu întrucât, din hotărârea CEDO deducem că sunt anumite circumstanţieri şi acestea sunt următoarele: dreptul la divulgarea integrală a probelor pertinente nu este absolut şi se poate afla în concurentă cu interese antagonice precum sunt protecţia martorilor sau confidenţialitatea metodelor de investigare utilizate de către politie. Prin urmare, în raport de specificul fiecărui dosar ideea de principiu este ca: se dau copii de pe actele dosarului rămâne însă, ca procurorul, singurul competent pe chestiune respectivă să se pronunţe în acord cu practica CEDO. Aceste idei le-am dedus din mai multe hotărâri. În primul rând este vorba despre cauza Puse contra Franţa prin această hotărâre statul Francez a fost condamnat din cauza imposibilităţii unei persoane citate în fata tribunalului, care îşi exercita singură dreptul de apărare, de a obţine comunicarea actelor care constituiau dosarul sau penal; a reţinut în această hotărâre Curtea „că orice persoana care are calitatea de învinuit sau inculpat are dreptul să obţină în temeiul art. 6 paragraful 3 din Convenţie nu numai comunicarea actelor din dosar ci şi predarea pe cheltuiala sa a unei copii a actelor dosarului ce se supune examinării în faţa instanţei unde este citata să se prezinte. O alta cauză cauza Jesper contra Belgiei se retine în esenţă că apărarea a fost incompletă întrucât nu a avut acces la toate documentele care constituiau dosarul. Alta cauza. Cuza David şi alţii contra Regatului Unit este în acelaşi sens, dreptul la divulgarea integrala a probelor pertinente nu este absolut se poate afla în concurenţă cu interese antagonice precum protecţia martorilor sau confidenţialitatea metodelor de investigare utilizate de politie. Cu toate acestea singurele măsuri care restrâng dreptul la apărare tolerate de art. 6, sunt acelea considerate ca fiind strict necesare. Cauza Ernest şi alţii contra Belgiei, dreptul la o procedura contradictorie implică pentru parte aptitudinea de a lua cunoştinţă de observaţiile şi documentele prezentate de cealaltă parte şi de aşi exprima punctul de vedere cu privire la acestea. Pentru a evalua amploarea acestui drept trebuie sa se tină seama de specificul cauzei. Cauza Shops contra Germaniei apărarea ar fi trebuit să aibă în circumstanţele particulare ale cauzei o posibilitate efectivă de a consulta dosarele complementare, cu atât mai mult cu cât aceasta şi-a manifestat anterior interesul susţinut de a fi informată cu privire la conţinutul dosarelor. Cauza Lipstac contra Letoniei în acelaşi sens; egalitatea presupune dreptul de a consulta şi de a lua cunoştinţă despre actele dosarului. Autorităţile naţionale pot să îndeplinească aceasta cerinţă în diferite moduri, dar metoda pe care o adopta trebuie să garanteze întotdeauna ca apărarea este încunoştinţată de depunerea observaţiilor parchetului şi se bucura de posibilitatea reala de a le comenta şi în fine, Cauza Nicolova contra Bulgariei nu există egalitatea armelor în cazul în care avocatului îi este refuzat accesul la actele de urmărire penală a cărui examinare este indispensabilă pentru a contesta în mod eficient legalitatea de… (nu se înţelege) …clientului său. Concluzia este: parchetul să aibă în vedere toate aceste chestiuni şi să soluţioneze, pentru că este singurul în măsură s-o facă, să soluţioneze această cerere.

Doamna Laura Codruţa Koveşi: Să înţeleg că până la urmă răspunderea este de fapt a procurorului de caz care trebuie să aprecieze: dacă prin transmiterea acestor copii se împiedică sau nu …… asta am înţeles din ce am citit.

Domnul Dan Chiujdea: Punctul meu de vedere nu este unul foarte strict, plecând de la ce a spus domnul preşedinte Lupaşcu şi de la precizarea pe care a făcut-o doamna preşedinta… Eu mă pun în locul unui procuror de caz, unui procuror care are spre soluţionare o astfel de cauză. Vedeţi, după cum a precizat domnul preşedinte Lupaşcu, sunt 2 chestiuni care, la un moment dat, vin un pic în contradicţie. Pe de o parte dacă această procedură, ştim cu toţii şi cunoaştem toţi, este un dosar de aproape 20 de ani a cărui rezolvare se tot amână, dacă ar fi vorba strict ca procurorul să aprecieze doar în raport de părţile din dosar, deci în dreptul intern, în cadrul procesului penal procurorului i-ar fi opozabile principiile pe care le-a enumerat domnul preşedinte Lupaşcu din codul de procedură penală. Toată urmărirea penală are un caracter secret până la un anumit punct, spune Codul de procedură care este momentul în care părţilor cercetate li se dezvăluie, inclusiv celorlalte părţi din dosar li se pot dezvălui, actele din dosar şi a enumerat domnul preşedinte Lupaşcu şi modalităţi prin care poţi să te plângi împotriva unui refuz de aţi pune la dispoziţie acte. Pe de alta parte, aici ne aflam în faza unui proces în faţa statului Român deci, practic vine o parte dintr-un dosar, asociaţia care spune: „pentru noi au trecut prea mulţi ani apreciem că statul roman prin organele sale nu a depus toate diligenţele în al soluţiona într-un termen rezonabil noua nu ne rămâne decât a ne adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi, mergând pe CEDO, am solicitat şi practic sunt într-un proces la CEDO cu statul român”. Mai departe, Asociaţia vine şi spune în faţa CEDO „Noi trebuie să beneficiem la arme egale de aceleaşi drepturi ca şi statul cu care ne judecăm şi să avem acces deplin, ceea ce şi recunoaşte Curtea şi a citat şi domnul preşedinte Lupaşcu, trebuie să avem acces deplin, din punctul nostru de vedere justificat, acces deplin la dosare şi să fim în posesia întregului dosar, bineînţeles cu respectarea dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte… (ininteligibil) …domnul preşedinte Lupaşcu – protecţia martorilor, anumite acte pe care statul le-a definit ca având un caracter secret şi tot statul român prin legile speciale prevede dacă şi când, cum se pot declasifica, dar asta e o altă discuţie, astfel încât pentru un procuror nu este foarte simplu. Doamna procuror general, în calitate de conducător al Ministerului Public, nu face astăzi altceva – şi eu aş fi făcut la fel – decât să spună: „Procurorul vrea să ştie şi nu are unde să se adreseze”. Ministerul public, prin reprezentantul său, procurorul general, vine şi spune – şi eu m-aş fi dus la fel să întreb – : „Eu ce să fac ?”, că dacă dau actele din dosar, poate să mergem pe teza întâi, (cum precizează, pe bună dreptate, domnul preşedinte Lupaşcu), să mi se spună că eu am încălcat clar caracterul secret al procesului penal, e o cauză în derulare ş.a.m.d., că n-am respectat procedurile… Ne mutăm în partea cealaltă, cu teza pe care v-am prezentat-o, proces la CEDO, vine pe bună dreptate Asociaţia, domnul Mărieş, şi spune că „noi n-am beneficiat de actele de la dosar ca să ne facem o reprezentare corectă a punctului nostru de vedere în faţa CEDO”. Şi-atunci eu, procuror, poate nu mă exprim foarte bine din punct de vedere tehnic, dar în mod simplist, privind la un moment dat problema, fiind în această dilemă, vin şi cer un ajutor: spuneţi-mi cum să fac bine o chestiune administrativă: deci aici nu este o chestiune să spună, şi vreau bine să subliniez, nu e o chestiune dacă Consiliul Superior al Magistraturii să se implice, să se imixtioneze în activitatea de soluţionare a cauzei. Asta e exclus. O punem deoparte. E o chestiune administrativă până la urmă. Şi procurorul vrea un punct de vedere de la Consiliul Superior al Magistraturii, prin reprezentantul Ministerului Public, de fapt conducătorul Ministerului Public, să spună cum e mai bine. De ce, pentru că eu privesc mai departe: să spunem că nu dă şi motivează cu ce-a spus domnul preşedinte Lupaşcu – e un proces penal, e un caz în derulare … Nu dă ! Vine domnul Mărieş şi vine, ipotetic, şi face o plângere în materie, să zicem, disciplinară şi avem suficiente teme – pe exercitarea cu rea credinţă.. Se pot încadra…Invers, procurorul adoptă cealaltă soluţie: şi în acest caz poate să apară, ipotetic vorbind… tot la noi va fi dezlegarea până la urmă. Eu cred că noi nu am greşit, repet, strict din punct de vedere administrativ, să nu înţelegeţi că… să se înţeleagă că noi nu putem şi nu avem ce căuta în a interveni în a da vreo indicaţie cu privire la soluţionarea cauzei. Până la urmă Curtea, şi ea se va pronunţa cu privire dacă statul român nu a depus toate diligenţele la soluţionarea cauzei cu celeritate şi va da o soluţie. Trebuie să-i spunem acelui procuror care este punctul nostru de vedere. E adevărat, domnul preşedinte Lupaşcu a citat şi a dat exemple şi în primul sens, a dat exemple şi vis-a-vis de hotărârile CEDO. Eu cred în punctul meu de vedere că trebuie să ne asumăm această chestiune şi cred că trebuie să dăm un răspuns în acest sens procurorului respectiv… Se creează şi un precedent şi e vorba strict de actele nejustiţie pentru statul român în… (ininteligibil) …diferite, se cer şi de la alte ministere şi de la alte instituţii. Dar noi, care avem obligaţia şi privind organizarea justiţiei în ansamblul ei, şi cariera magistratului, nu cred că noi trebuie să spunem un punct de vedere tranşant – aşa sau aşa ! Pentru că v-am spus, trebuie să risipim „dilema” pe care ar avea-o orice magistrat, procuror, chiar şi judecător, profesor… E un punct de vedere pe care vă rog să-l aveţi în vedere şi la deliberare vă rog să-l urmăriţi.

Domnul Virgil Andreieş: – Doamna preşedinte Bărbulescu.

Doamna Bărbulescu: – Domnule preşedinte, eu cred că nu este atributul Consiliului Superior al Magistraturii să stabilească ce înseamnă acel „efectiv” despre care am fost întrebaţi în solicitarea doamnei procuror general. Dar din documentul depus astăzi de Asociaţie, în al patrulea paragraf se spune foarte clar: „Curtea nu doreşte să dispună de ansamblul dosarului şi pe de altă parte că trebuie să se asigure reclamanţilor accesul efectiv la dosarul de cercetare internă”. Aceasta ce înseamnă, că Asociaţia are dreptul să ia cunoştinţă de actele dosarului, dar în condiţiile pe care le cunoaştem din procedura internă în materie penală, cu respectarea acelui secret al urmăririi penale acolo unde se impune. Prin urmare, punctul meu de vedere este că nu avem atribuţii în a face calificări cu privire la ceea ce s-a solicitat în scrisoarea doamnei procuror general.

Doamna Laura Codruţa Kovesi: – (înregistrare foarte slabă, ininteligibil) …pe ordinea de zi s-a cerut interpretarea unui anumit… (idem) …e normal că… (idem) …e clar, sigur că trebuie să decidă procurorul de caz în cele din urmă, dar modul în care poate fi interpretat eu cred că CSM a mai procedat şi a dat o interpretare. Aici se vorbeşte despre egalitatea armelor. Nici agentul CEDO, nici guvernul României nu au o copie după dosar… Deci sigur că şi noi vrem să respectăm deciziile CEDO, sigur că aşa dăm copii ambelor părţi din dosar, dar noi am cerut o interpretare strict tehnică: ce înseamnă „acces efectiv la dosar”. Pentru că în hotărârile CEDO se zicea… (idem) …ceea ce noi am interpreta „la faţa locului”. Adică se pune dosarul la dispoziţie, dumnealor pot veni să citească dosarul, să-şi noteze în fiecare zi. Şi-atunci este strict o problemă tehnică pe care noi vrem să o rezolvăm.

(zgomote de fond, voci suprapuse)

(Domnul procuror) ?: – (ininteligibil)… Noi trebuie să spunem astăzi, la deliberări probabil, ce înţelegem noi prin această „consultare efectivă a cauzei”, sigur, asta înseamnă că noi nu dorim o imixtiune în activitatea procurorului de caz, dar conducerea Ministerului Public cred că trebuie lămurită cu o opinie din partea Consiliului Superior al Magistraturii.

Doamna Bărbulescu: – Nu este vorba de interpretarea unui text, domnule procuror, a unui act normativ, a unei dispoziţii din regulament. Mă iertaţi că am intervenit. Nu putem să fim noi chemaţi acum să interpretăm ce înţelege Curtea Europeană prin „efectiv”.

Domnul Anton Pandrea: – E vorba despre aşa ceva… Sunt multe situaţii… (ininteligibil, voci suprapuse)… în care judecători au făcut asemenea… (voci suprapuse)… în asemenea situaţii Consiliul a discutat şi a dat nişte interpretări…

Domnul Virgil Andreieş: – Mai puţin în ceea ce priveşte hotărârile CEDO !

Doamna Laura Codruţa Kovesi: (voci suprapuse)… interpreta dispoziţiile Cpp privind accesul la dosarele de urmărire penală atunci ce să vă spun…

Domnul Virgil Andreieş: – Domnul preşedinte Pandrea…

Doamna Lidia Bărbulescu: – Coroboraţi „efectivul” de la CEDO cu Codul de procedură penală.

Domnul Anton Pandrea: – Domnule preşedinte, sunt de aceeaşi părere că nu… că CSM nu are competenţa să se pronunţe într-un astfel de gen… În primul rând, ce se numeşte un organ administrativ, care are nişte atribuţii strict delimitate, nicidecum ca să rezolve o problemă care priveşte efectiv o organizaţie instituţională, în cazul acesta… în speţă, CSM şi Parchetul General. Nu avem de răspuns pentru că interpretarea se cere asupra unei scrisori, a unui răspuns de la Curtea Europeană. Nu este vorba despre o hotărâre a Curţii Europene, ci este vorba de o corespondenţă, pur şi simplu o corespondenţă. Dacă noi ne-am pronunţa pe o astfel de solicitare, ar însemna să intrăm în sfera unei alte autorităţi, respectiv a autorităţii judecătoreşti. Ce posibilităţi sunt ? Fie Parchetul nu dă curs şi nu răspunde şi atunci petentul – respectiv organizaţia revoluţionară – se poate adresa fie, într-adevăr, pe 278, s-a amintit deja de acest text, „plângere împotriva procurorului”, fie pe calea contenciosului, cu obligaţia de a se răspunde într-un anumit interval de timp. Nu răspunde – calea de atac este la instanţă şi instanţa dispune. Deci nu văd de ce noi am fi obligaţi să răspundem la o astfel de interpretare. Părerea mea este că nu avem competenţă sub acest aspect.

Doamna Ana Lăbuş: – (zgomot de fond)…susţine acelaşi lucru pornind de la rolul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii, nu consider că în speţa de faţă avem a da vreun răspuns. Reamintesc colegilor noştri că nici nu discut rolul penal potrivit legislaţiei în vigoare pe magistrat. Şi a veni Consiliul Superior al Magistraturii în acest moment, eram în impas cu modalitatea de aplicare a chestiunii egalităţii armelor şi modul în care ar fi bun un acces la dosare uneia dintre părţi e o chestiune care reprezintă nu doar o imixtiune în activitatea de urmărire penală, dar şi un precedent periculos. Pe de altă parte, Consiliul Superior al Magistraturii a făcut, într-adevăr, în repetate rânduri, interpretări ale unor dispoziţii, dar în ceea ce priveşte legile care vizează…(ininteligibil)… de funcţionare a instanţelor sau parchetelor, dacă…(ininteligibil)… firesc în aceste situaţii ca să intervină Consiliul şi să aprecieze chestiuni legate de detaşări, transferuri şi alte instituţii care sunt de organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar, nu mi se pare normal ca în cazul unui dosar în curs de soluţionare să vină şi să explice procurorului de caz cum trebuie aplicat principiul dreptului la un proces echitabil.

Domnul Virgil Andreieş: – Domnule ministru…

Domnul Cătălin Predoiu: – Cred că, din punct de vedere, eventual, pentru a se… (zgomote de fond, înregistrare foarte slabă, ininteligibil)… circumscrie… (idem)…de Asociaţie, şi în special domnului Mărieş, pune semnul întrebării… (idem)… din partea procurorului general şi a Parchetului, au fost şi cuvinte grele care s-au spus şi este vorba şi de un caz foarte complicat, este limpede că ce se pune la îndoială aici este independenţa actului de justiţie. Cred că nu putem să ne facem probleme că am putea să ne pronunţăm în această chestiune. Foarte adevărat, atribuţiile Plenului Consiliului nu prevăd, concret, astfel de puncte de vedere. Pe de altă parte, nici nu-i interzice legea… (idem) …cu alte chestiuni care nu ţin strict menţionate în atribuţii, dar care ţin de înfăptuirea justiţiei… S-au dat aici exemple, precedente, în legătură cu interpretarea unor aspecte de lege, dacă nu mă înşel, săptămâna trecută ne-am pronunţat în legătură cu un fenomen grav şi am luat o anumită poziţie şi nu era scris în atribuţii acolo… (idem)… cred că pe acest temei juridic, dar şi moral, părerea mea este că nu trebuie să ocolim problema şi să ne exprimăm un punct de vedere. Care este acel punct de vedere, aici mă raliez …(idem)

Domnul Virgil Andreieş: – Mai sunt şi alte puncte de vedere ?

Domnul Dan Lupaşcu: – Domnule preşedinte, voiam să fac o precizare… A sesizat bine, după părerea mea, domnul procuror Chiujdea. Pe de o parte, noi avem o cauză internă, ca să zic aşa, în faza de urmărire penală iar pe de altă parte avem un proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Hotărârile CEDO de care eu am făcut vorbire, toate se referă la chestiuni interne. Problema care se pune este, deci, Curtea a spus că, de principiu, în proceduri interne, se eliberează copii după actele dosarului. Niciodată Curtea n-a fost pusă în situaţia, şi iată că noi reuşim şi această performanţă, n-a fost pusă în situaţia de a se pronunţa ce se întâmplă când, chiar în procedura din faţa Curţii, nu ai posibilitatea să prezinţi toate actele care te-ar interesa. Deci distincţia aceasta este foarte importantă de făcut. Pe de altă parte, ce venim noi astăzi să tălmăcim: ce-a înţeles Curtea prin „acces efectiv” ? Asta înseamnă ! Deci Curtea spune „acces efectiv” şi noi venim acum şi interpretăm ce înseamnă „acces efectiv” ! Păi dacă Curtea n-a înţeles să nuanţeze în vreun fel, mergem la interpretarea logică, gramaticală a termenului. Ce înseamnă să fii „efectiv” ? Pe de altă parte, îmi pare rău că trebuie să-l contrazic pe domnul ministru, nu ştiu dacă, în calitatea noastră de garant al independenţei justiţiei, ne putem pronunţa asupra acestei chestiuni… Fac o mică paranteză, Consiliul, cu destulă prudenţă, se pronunţă asupra problemelor de drept controversat. Este chiar în Regulamentul nostru atribuţia Direcţiei Legislaţie. Şi când spun „prudenţă”, mă refer la faptul că ne ferim să ne pronunţăm în probleme care sunt litigioase sau care sunt susceptibile de a deveni litigioase. Altfel, ne substituim organelor judiciare obişnuite. În calitatea noastră de garant al independenţei justiţiei, dăm această dezlegare. Păi s-ar putea ca tocmai invers să fie efectul. Noi, dând o dezlegare, cu care s-ar putea să nu fie de acord procurorul de caz, şi nici nu-l ţine dezlegarea noastră, între noi fie vorba, să reprezinte de fapt o atingere adusă independenţei de care el se bucură şi pe care noi ar trebui să o garantăm. Sigur că e foarte important să se ştie care e dezlegarea. Eu cred că din tot ceea ce s-a spus până aici se poate trage o concluzie şi Parchetul, singurul în măsură, poate dezlega odată, după două decenii, această chestiune.

Domnul Virgil Andreieş: – Domnule ministru.

Domnul Cătălin Predoiu: – Dacă plenul va hotărî să ne pronunţăm…(înregistrare foarte slabă, ininteligibil)…să mă pronunţ asupra procurorului general, nu asupra… (idem)

Domnul Virgil Andreieş: – Şi eu cred că este o problemă de competenţa exclusivă a Parchetului general şi care nu intră în atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii. Şi pentru acest fapt, fac următoarele precizări: haideţi să stabilim care este obiectul solicitării Parchetului General şi care este temeiul de drept pentru această solicitare. Deci, Parchetul General are o cerere din partea Asociaţiei, referitoare la un dosar… (voci suprapuse)… Da, am înţeles… Are un dosar în anchetă. Problema, cred, trebuie să o rezolve exclusiv procurorul de caz. Dacă îmi spuneţi care este temeiul de drept al solicitării dumneavoastră, care e dispoziţia legală care obligă Consiliul Superior al Magistraturii să dea, aşa cum spunea colegul domnul procuror Chiujdea, „un ajutor Parchetului general”, aş zice, poate, punctul meu de vedere. Dar până atunci, cred că problema este de competenţa exclusiv a Parchetului General, a procurorului general.

Doamna Laura Codruţa Kovesi: – În primul rând, prin solicitarea pe care am făcut-o, am cerut să urmărim ce s-a întâmplat în data de 10 septembrie, pentru că nu am fost prezentă nici la discuţii şi nici la deliberări… (voci suprapuse)… Asta v-am cerut în adresa de ieri, să iau la cunoştinţă care a fost hotărârea. Pentru că mie mi s-a transmis un punct de vedere al Direcţiei Legislaţie, în care se spunea că nu există obligaţie pentru PÎCCJ să transmită o copie. Acesta a fost punctul de vedere în posesia căruia eu am intrat. Am căutat pe site să văd dacă scrie undeva că a fost sau nu însuşit punctul de vedere. În cadrul discuţiilor avute cu domnul avocat, dumnealui mi-a prezentat un punct de vedere al Comisiei juridice, eu am prezentat un punct de vedere al Direcţiei Legislaţie. Fiecare punct de vedere zice altceva. Aseară am primit din nou un punct de vedere al Direcţiei Legislaţie, în care scria că „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi-a însuşit punctul de vedere al Direcţiei Legislaţie”…

Domnul Virgil Andreieş: – E o eroare materială !

Doamna Laura Codruţa Kovesi: – … şi care vine în opoziţie cu… (voci suprapuse)

Domnul Virgil Andreieş: – Şi-a însuşit punctul de vedere al Comisiei juridice…

Doamna Laura Codruţa Kovesi: – (voci suprapuse)…care a fost hotărârea Consiliului şi care este motivarea şi în al treilea rând, procurorul de caz, dacă vă cere un punct de vedere de interpretare a unor dispoziţii legale cum este Cpp sau legea nr. 544, nu cred că el singur îşi încalcă independenţa cerând o opinie din afară. Pentru că suntem într-un impas în acest moment cu privire la interpretarea acestei dispoziţii. Aceasta era problema.

Domnul Virgil Andreieş: – Părerea mea este că nu suntem nici într-un impas şi am să-mi expun în momentul de faţă punctul de vedere personal. Deci s-a ridicat o chestiune de competenţă: în ce măsură Consiliul Superior al Magistraturii este sau nu este competent să lămurească înţelesul unei dispoziţii date de Curtea Europeană. Aici părerile sunt disputate. După părerea mea, CSM nu poate să facă o astfel de interpretare. A doua chestiune cred că este mult mai simplă. Sigur, amestecăm procedura internă care a durat 19 ani, şi probabil va mai dura, şi avem o procedură pe rolul CEDO. Această procedură CEDO, în primă fază, a cerut o copie după întreg dosarul astfel încât să se respecte principiul acesta al egalităţii armelor. Din motive independente de Curtea Europeană, s-a trimis doar un anumit număr. Văzându-se, probabil, volumul foarte mare de documente, CEDO a revenit şi a zis „Nu mai este nevoie să trimiteţi restul dosarelor la Curte, dar accesul efectiv să-l facă autoritatea naţională”. Ce înţelege CEDO prin „acces efectiv”, domnul preşedinte v-a spus şi hotărârile CEDO pe care le-a invocat, dar şi faptul că acest demers l-a început chiar Curtea Europeană. Eu zic totuşi că, având în vedere aceste precedente, deci, pe de o parte, începutul unui demers pe care chiar Curtea l-a început… Dacă se trimitea întregul… toate volumele de la dumneavoastră, în primă fază, Curtea ne comunica „toate”, câte erau, o sută, două sute de volume, trei sute ! Dându-şi seama, cu siguranţă, de volumul imens al acestora, ei au şi făcut recomandarea ca apărarea acestui principiu al egalităţii armelor, accesul liber să se facă de către autorităţile române tocmai în vederea finalizării procedurii care se află la ei.

Doamna Laura Codruţa Kovesi: – Domnule preşedinte, noi nu avem contact direct cu Curtea, Ministerul Public nu este într-o relaţie directă cu Curtea, noi ţinem legătura cu Agentul Guvernamental, şi am făcut, când a solicitat, anumite copii, i-am trimis, când a cerut tot dosarul, l-a primit. Dacă acest dosar nu trebuia să plece la Strasbourg, Agentul Guvernamental n-aveam decât să ni-l întoarcă înapoi. Deci noi nu avem un contact direct cu Curtea…

Domnul Virgil Andreieş: – Am înţeles ! Aveţi perfectă dreptate. (suprapunere de voci) Deci poziţia Curţii Europene este foarte clară ! Zice „Curtea nu doreşte să dispună de ansamblul dosarului, în condiţiile în care prima parte a lui a fost comunicată”. Şi, pe de altă parte, spune că statul român trebuie să le asigure reclamanţilor acces efectiv la dosarul de cercetare penală.

(voci suprapuse)

Doamna Laura Codruţa Kovesi: -…Guvernul României, prin Agentul Guvernamental, să dispună…(ininteligibil)… Prin „acces la dosar”, în sensul în care noi l-am interpretat, a fost să se prezinte în fiecare zi să aibă acces total la dosar. Acces total. Singura problemă este dacă prin „acces efectiv” înseamnă şi să dăm o copie după dosar care, oricum, acum nu este în posesia noastră.

Domnul Virgil Andreieş: – Pentru că am ajuns la acest impas, acest circ, nu înţeleg, în condiţiile în care Curtea Europeană spune foarte clar că nu doreşte să dispună de ansamblul dosarului, este o adresă din 3 septembrie, de ce… (voci suprapuse)… bun, era una şi din august, nu înţeleg… vă rog…(voci suprapuse)… a şi recomandat Curtea o mediere, un acord… Vă rog, domnule ministru. (voci suprapuse)

Domnul Teodor Mărieş: – Domnule preşedinte, văd că se pasează mingea… la discuţia pe care am avut-o şi pe care a mediat-o conform acceptării domnului ministru, sau propunerii…(voci suprapuse) … preşedintelui României, doamna procuror general, după o oră…o oră jumătate de discuţii, a spus „eu o fac, dar nu v-o dau vouă, o trimit la CEDO”. Şi eu am spus „doamnă, sărut mâna, trimiteţi-o unde vreţi, dar haideţi să deblocăm”. Nu este un acord, eu tot timpul am spus, tot timpul am cerut revenire la 60 de zile „daţi-mi o precizare, pentru că în România nu se înţelege. Daţi-mi o precizare, eu am înţeles că trebuie aici, la noi, să se rezolve problema” şi în sfârşit ea a venit abia aseară, după atâta efort. Da, tot sau aproape tot ce-am vrut să spun aţi spus dumneavoastră mai devreme şi vă mulţumesc. În special şi la toţi cei care au… inclusiv doamnei preşedinte Bărbulescu care a lăsat o portiţă pentru Parchet dar a lăsat doar portiţă ! N-a spus „aşa ar trebui făcut”. Restul, toţi dintre vorbitori aveţi dreptate şi aţi pus punctul pe i. Şi de ce aţi pus punctul pe i. Pentru că efectiv a fost cerută o copie, expres o copie integrală a dosarului. Dacă acea copie ar fi plecat la CEDO atunci, niciunul de aici n-am fi avut nicio problemă. Ba mai mult de-atât, şi nu-i o chestiune pe care unul dintre vorbitori, dar nu ştiu care, a sesizat cel puţin o parte din ea, eu am să o completez, cerându-mi iertate, că o fac, dacă atunci pleca dosarul, dacă atunci procurorul de caz voia, o parte din dosar, adică, eu ştiu… nu ştiu, declaraţii… aceste documente aşa zis „clasificate”, nu ar fi dorit… atunci făcea o cerere preşedintelui, care putea să dispună bucăţica aia de dosar să fie trecută la… adică nu era dată publicităţii conform obiceiului procurorilor, că ei pun la dispoziţie publicului tot. Atunci puteau s-o facă. Acum, ce să facă ? Să vină preşedintele Camerei a 3-a, sau doamna procuror Kovesi, şi să zică „Spuneţi-mi şi mie, vă rog eu frumos, care-s alea secretizate ?” Dar de ce ? Pentru că săptămâna trecută CSM a răspuns că nu-l interesează şi n-au nimic secretizat. Ministerul de Externe am înţeles că a răspuns şi el. Ministerul Apărării m-a sunat duminică la ora 3 adjunctul ministrului şi mi-a spus să urc în avion dar stai liniştit, datorită stării mele, nu din alte motive, că n-am alte relaţii cu acel om decât faptul că e singurul ofiţer care a ieşit înainte de 22 şi s-a dus în balconul Operei din Timişoara. Şi mi-a spus că a semnat „vino şi copiază, ce-am aicea nu mă interesează, îţi dau tot !”. Şi atunci ce secrete avem ? Spuneţi-mi şi mie ! (ininteligibil)…Doamna Kovesi vrea să mor ! Pentru că mi-a spus că nu va vorbi cu mine niciodată… mi-aţi promis un an şi jumătate că nu veţi vorbi cu mine până ce Voinea nu va fi finalizat cercetarea noastră. Acesta este adevărul ! (voci suprapuse)

Domnul Virgil Andreieş: – Vă rog, domnule Mărieş… (voci suprapuse) …Rămânem în deliberare… (zgomote de fond, voci suprapuse, ininteligibil). Vă mulţumesc ! “

Cu consideraţie,

Judecător Cecilia Morariu

Purtător de cuvânt al Consiliului Superior al Magistraturii