Domnule Cornel Nistorescu,
Vă solicit pentru a treia oară să dispuneţi publicarea dreptului meu la replică faţă de articolul Dvs cu titlul „Morţii au valoare electorală” publicat de ziarul „Cotidianul” în 14 sept. 2009
( http://www.cotidianul.ro/mortii_au_valoare_electorala-98115.html ).
Sunt şocat că în loc să publicaţi acest drept la replică mi-aţi „dedicat” încă un articol denigrator cu titlul „Anticomunismul cu cioara vopsită” (publicat de ziarul „Cotidianul” în 19 sept. 2009
http://www.cotidianul.ro/anticomunismul_cu_cioara_vopsita-98577.html ).
De ce continuaţi să mă denigraţi pentru „vina” de a fi scris apelul pentru condamnarea regimului comunist ca ilegitim şi criminal?
De ce folosiţi un limbaj precum: „Caraghiosul naibii! (…) somnambulule ce eşti!”, „Omul moare de grija naţiei…”, „M-ai fentat o dată cu apelul legat de condamnarea comunismului…” ?
Totodată, am fost şocat că aţi publicat fragmente dintr-o scrisoare pe care v-am adresat-o doar dvs, adjunctului dvs dl Ovidiu Şimonca, precum şi colaboratorilor dvs: domnii Liviu Ioan Stoiciu, Marius Ghilezan, Dorel Şandor şi Ioan Buduca. Menţionez că mi-aţi atribuit un text pe care nu l-am scris: “Dragii mei, e ultima noastră şansă!” (nu am folosit cuvintele „dragii mei”).
Domnule Nistorescu, vă rog să răspundeţi societăţii româneşti la următoarea întrebare: nu publicaţi dreptul meu la replică din cauza faptului că include fragmentul de mai jos şi pentru că ar exista realmente „o complicitate între proprietarii trusturilor de presă şi autorii faptelor incriminate” despre care scrie d-na Rodica Culcer în articolul „Ţara mineriadelor” din Evenimentul Zilei din 18 septembrie 2009?
Iată fragmentul care i-ar „deranja” pe autorii masacrului din decembrie 1989:
„Între 17 şi 21 dec.1989, din ordinul lui Ceauşescu, au fost ucişi 162 de oameni. Pentru acest masacru au fost condamnaţi câţiva vinovaţi începând cu Ceauşescu şi terminând cu Stănculescu şi Chiţac.
În 22 decembrie 1989 puterea a fost preluată de grupul condus de Ion Iliescu.
Între 22 şi 27 decembrie 1989, din ordinul cui?, au fost masacraţi peste 1400 de oameni. Pentru masacrul neocomunist nu a fost nimeni condamnat, cu toate că numărul celor masacraţi a fost de 9 ori mai mare.
De ce, d-le Nistorescu, imediat după căderea comunismului a fost nevoie de un masacru neocomunist? De ce, în decembrie 1989, regimul neocomunist a fost de 9 ori mai criminal decât cel comunist? Răspunsul pe care Justiţia Română ar fi posibil să-l dea la această întrebare poate fi găsit în Raportul final de condamnare a crimelor comuniste: „Între 22-27 decembrie 1989 scopul era deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi preluarea puterii prin teroarea instalată”. Această concluzie a Raportului final este de fapt o declaraţie a generalului-magistrat Dan Voinea care a instrumentat dosarul revoluţiei şi care a fost pensionat ca să nu trimită în instanţa judecătorească peste 50 de personalităţi politice şi publice (conform precizărilor dânsului).
D-le Nistorescu, în curând se vor împlini 20 de ani de la masacrul neocomunist (din 22-27 decembrie 1989) în care semenii noştri (peste 1400), fără să aibă vreo vină, au fost ucişi cu cinism diabolic, efectiv la întâmplare, doar pentru a deturna caracterul anticomunist al revoluţiei şi pentru a prelua puterea prin teroarea instalată”.
D-le Nistorescu, trebuie să respectaţi dreptul la replică şi să aveţi curajul de a-i „deranja” pe autorii masacrului din decembrie 1989!
Cu încredere că veţi avea acest curaj, Sorin Ilieşiu
