Cotidianul, 14 Sep 2009

Dacă demersul lui Sorin Ilieşiu, apărut în aceste zile, ar fi fost lansat în primăvara viitoare sau ar fi fost scris acum doi ani, l-aş fi înţeles şi aş fi subscris. Aşa, miroase a operaţiune politică majoră, premergătoare campaniei electorale. Imperativul formulat de preşedintele Traian Băsescu la întâlnirea cu revoluţionarii şi cu procurorul general „Vă cere realitatea“ este un fel de a spune „Vă cere poporul, domnilor procurori“. Şi când poporul este scos în faţă e semn de manipulare, iar nu de dreptate pe cale de înfăptuire. Publicăm totuşi dreptul la replică pentru că el nu face decât să confirme ceea ce am susţinut. Că se pregăteşte încă o operaţiune cu iz electoral! (Cornel Nistorescu)

DREPT LA REPLICĂ

Domnule Cornel Nistorescu, avem dreptul de a scrie liber, datorită jertfei celor peste 1.000 de compatrioţi masacraţi în decembrie 1989. Adevărul despre acest masacru este încă ocultat; la fel şi adevărul despre fratricidul din iunie 1990 îndreptat (inclusiv) împotriva presei independente. Datoria dvs. sacră, dle Nistorescu, atât ca semnatar al apelului pentru condamnarea crimelor comuniste, cât şi ca director al Cotidianului fondat de anticomunistul Ion Raţiu, este să iniţiaţi o campanie de presă pentru condamnarea prin justiţie a celor mai cumplite crime comuniste în contextul istoric dat: masacrul din dec. ’89 şi fratricidul din iunie ’90.

Ambele dezastre au încercat, dar nu au reuşit, să ucidă liberatea de a scrie ceea ce gândim.

Domnule Nistorescu, Preşedintele României a mediat întâlnirea dintre reprezentanţii societăţii civile şi responsabilii Justiţiei, întrucât revoluţionarul Teodor Mărieş era de mult în greva foamei – solicitând medierea de către Preşedinte pentru aflarea adevărului despre crimele din dec. ’89 şi iunie ’90.

Preşedintele României s-ar fi descalificat moral dacă nu răspundea gestului legitim al unui om în a 36-a zi de grevă a foamei.

Dle Nistorescu, vă mulţumesc că în 2006 aţi semnat Apelul meu care cerea condamnarea regimului comunist având ca argument raportul neoficial de condamnare, redactat de mine în 2005 (publicat în 24 şi 26 oct. 2005 în „Ziua“). Condamnarea comunismului în baza Raportului final a însemnat nu numai un model pentru condamnarea internaţională, dar şi un moment de răscruce, alături de aderarea la NATO şi de integrarea în UE. Această condamnare a reprezentat începutul decomunizării. Doar începutul, pentru că, spre ruşinea fostului şi actualului Parlament sau Guvern, toate propunerile raportului au fost ignorate. Condamnarea comunismului a fost rejectată de întreaga clasă politică, chiar şi de PDL, care se pretinde anticomunist. Guvernul Boc a refuzat până şi gestul simbolic de a institui Ziua memoriei victimelor comunismului (21 Decembrie). Camera Deputaţilor, prezidată de o membră a PDL, nu a adoptat nici măcar legea lustraţiei votată încă din 2006 de Senat. Bilanţul e absolut catastrofal. Dar stă în puterea noastră, inclusiv a dvs., dle Nistorescu, să impunem condamnarea prin fapte, nu doar prin vorbe, a regimului politic care a stabilit recordul mondial al criminalităţii.

Una dintre propunerile raportului de condamnare, însuşite de şeful statului, a fost finalizarea cercetărilor prin justiţie referitoare la crimele din decembrie ‘89 şi iunie ‘90. Având în vedere că Mărieş era în greva foamei chiar pentru acest deziderat, i-am scris Preşedintelui câteva scrisori semnate de peste 30 de organizaţii civice şi sindicale. Citez din ultima, care cred că l-a convins să facă medierea solicitată: „Sunteţi Preşedinte al României pentru că aţi promis solemn că veţi fi un luptător eficient pentru Dreptate şi Adevăr, inclusiv faţă de masacrul din dec. ‘89 şi fratricidul din iunie ‘90.

Victimele acestor crime
au avut parte doar de Nedreptate şi Minciună (cu excepţia dosarelor finalizate de generalul-magistrat Dan Voinea). (…) V-am votat pentru că am fost convinşi că vă veţi respecta sfântul legământ faţă de poporul român. (…) Suntem în criză financiară, dar e mult mai grav că, de 20 de ani încoace, suntem în cea mai severă criză morală. România este clădită pe crime fratricide ocultate, nejudecate şi necondamnate, chiar dacă Dreptatea şi Adevărul nu costă bani! Trebuie doar voinţă, iar voinţa înseamnă putinţă. (…) Nu aţi avea dreptul ca, prin nepăsarea şi neintervenţia dvs., să riscaţi sănătatea sau, Doamne fereşte!, viaţa unui om. (…) T. Mărieş face greva foamei pentru Dreptate şi Adevăr, adică exact pentru ceea ce aţi jurat. Sperjurul v-ar dezonora în cel mai înalt grad, dle Preşedinte! (…) Vă cerem imperativ să somaţi Justiţia să finalizeze dosarele masacrului din dec. ‘89 şi a fratricidului din iunie ‘90. Orice tergiversare este condamnabilă nu numai moral, dar şi penal. Dacă nu veţi face acest gest, nu veţi avea dreptul moral de a vă uita în ochii celor care v-au votat pentru Dreptate şi Adevăr şi nu veţi avea dreptul moral de a mai candida la funcţia de Preşedinte al României. (…) Nu aveţi voie să toleraţi tăinuirea criminalilor şi a tovarăşilor acestora. (…) Sunteţi Preşedinte pentru că aţi declarat că veţi fi un adversar neîmpăcat al corupţiei.

Câte acte de corupţie a Justiţiei consideraţi că au fost necesare pentru ca aceasta să închidă ochii la următoarele crime al căror bilanţ oficial este următorul: peste 1.100 de morţi (procurorii au afirmat recent că au fost de fapt peste 1.600 de morţi) şi peste 4.000 de răniţi – în masacrul din decembrie 1989, iar în fratricidul din iunie 1990 – minimum 6 morţi, 542 de răniţi spitalizaţi, sute de răniţi nespitalizaţi, 1.056 de arestaţi ilegal în unităţi militare unde au fost torturaţi, cel puţin 6 femei violate de militari. (…)

Autorii crimelor nu au fost judecaţi întrucât Justiţia a fost oprită să-şi facă datoria. (…) Dle Preşedinte, acum cinci ani aţi jurat că vă veţi dărui «toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală a poporului român». Dar ar putea exista propăşire spirituală întemeiată pe masacre şi fratricide ocultate, nejudecate şi necondamnate? (…) Aţi jurat că veţi apăra dreptul fundamental al cetăţenilor la justiţie. Potrivit art. 21 din Constituţie, miile de victime ale masacrului din dec. ‘89 şi ale fratricidului din iunie ‘90 «au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil». 20 ani nu este un termen rezonabil, ci o batjocură faţă de victime şi faţă de cei care v-au votat pentru Dreptate şi Adevăr“.

Dle Nistorescu, Preşedintele României nu putea să rămână indiferent la un asemenea apel de solidarizare, semnat de peste 30 de organizaţii civice şi sindicale, fără să se sinucidă politic.

Dle Nistorescu, am fost prezent la întâlnirea de la Cotroceni din 8 sept., la care Preşedintele a devenit deosebit de ferm după ce am spus aceste cuvinte care cred că l-au influenţat: „Cum a fost cu putinţă, dnă Procuror General, să acceptaţi în acest an că absolut nimeni nu este vinovat pentru fratricidul din iunie ‘90, al cărui bilanţ oficial este următorul: 6 morţi, 542 de răniţi spitalizaţi, sute de răniţi nespitalizaţi, 1.056 de arestaţi ilegal în unităţi militare unde au fost torturaţi, cel puţin 6 femei violate de militari. De ce mai există instituţia justiţiei în România, dacă nimeni nu e vinovat pentru asemenea crime? Justiţia a fost creată pentru victime, nu pentru salvarea criminalilor, aşa cum se întâmplă azi în România. Referitor la crimele comuniste din 1989 şi 1990, justiţia din România a comis în ultimii 20 de ani trei crime cu premeditare care anulează chiar raţiunea de a fi a justiţiei, respectiv cunoaşterea Adevărului şi înfăptuirea Dreptăţii. Prima crimă a fost comisă prin ascunderea sistematică a adevărului. A doua crimă este comisă acum prin tentativa de ascundere a probelor adevărului, respectiv a celor peste 800.000 de file din dosarul revoluţiei. A treia crimă a fost comisă prin tergiversarea deliberată a trimiterii în judecată a criminalilor. (…)

Cu ce drept, dnă Procuror General, interziceţi poporului român dreptul la propria istorie? De ce ar avea caracter secret declaraţiile şi documentele despre aceste crime? De ce justiţia favorizează şi ascunde criminalii? Dnă Procuror General, în martie 2007 ne-aţi promis că cercetările vor fi finalizate cu, citez, «maximă celeritate». Apoi ne-aţi promis că vor fi finalizate în 2008. Suntem în 2009. De ce, dnă Procuror General, acţionaţi pentru a elimina din limba română cuvintele celeritate, justiţie, dreptate, adevăr, cuvinte care nu mai au nimic de-a face cu realitatea abjectă în care este târâtă cu premeditare societatea românească?“.

Domnule Nistorescu, am fost şi sunt de bună-credinţă. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

Sorin Ilieşiu – 11 sept. 2009

http://www.cotidianul.ro/mortii_au_valoare_electorala-98115.html