Piaţa Universităţii a fost evacuată, de Miliţie şi Armată, prin, arestarea celor de la corturi în noaptea de 12 spre 13 iunie şi acţiunile în forţă din 13.
Pe 14 şi 15 iunie, minerii, aduşi din toată ţara, au fost conduşi se de serviciile de securitate în centrul Bucureştiului. Sub îndrumarea securiştilor au devastat: sediile “Ligii Studenţilor”, partidelor istorice, asociaţiei “21 Decmbrie 1989”, UMRL, a ziarelor care reletaseră în mod favorabil fenomenul Pieţei şi locuinţele unor lideri. Cetăţeni “suspecţi”, cu plete, barbă, ochelari sau aspect intelectual, erau bătuţi, în plină stradă, cu bestialitate sub privirile “oamenilor de bine”, manipulaţi prin media.
Pe 15 iunie, minerii au blocat, în continuare, Piaţa Universităţii legitimînd persoanele care treceau prin zonă şi au plantat panseluţe în faţa Teatrului Naţional. După amiază au fost adunaţi la sala Polivalentă şi şeful statului, proaspăt ales, Ion Iliescu, le-a mulţumit pentru “atitudinea civică”.
Minerii au fost transportaţi, hrăniţi şi cazaţi pe bani publici, fără a mai pune în discuţie costurile devasărilor şi îngrijirii celor molestaţi.
Aşa s-a distrus imaginea internaţională a României şi au fost îngropate definitiv idelurile pentru care s-a murit la revoluţie.








