In  atentia  DOMNULUI  PRESEDINTE,

 Stimate  domn,

 Buna  ziua,

  Ma  numesc  MILOI  ANA,domiciliata  in localitatea  RESITA, jud.CARAS SEVERIN, si  prin  prezentul  e-meil, as  dori  sa  va  prezint  o  situatie  aparuta  in  viata  mea, si  totodata  cu  bunavointa  dvs., sa  ma  indrumati  ce  am  de  facut  mai  departe.

   In  decembrie  1989, tatal  meu  PISEK  STEFAN, lucra  ca  sofer  in  TIMISOARA, au  tecut  anii, noi, familia  cautandu-l peste  tot, deoarece  nu  a  mai  venit  acasa. Intamplarea  face  ca  mamei  mele  sa-i  iasa  in  cale  in  Timisoara, un  domn, care  era  pe  vremea  aceea  presedinte  de  asociatie  de  revolutionari  din  Timisoara. Din  vorba  in  vorba, mama  mea  plangandu-se  ca  nu  mai  stie  nimic  de  sotul  ei, afla , ca  acel  domn , din  descrierile  mamei,  il  cunoscuse  pe  tatal  meu  in  ziua  de  17.12.1989, in  timp  ce  erau  unul  langa  celalalt  pe  strazile  Timisoarei. I-a  spus  mamei  ca  a  fost  impuscat  in  sold  in  data  de  17.12.1989, cand  se  aflau  in  actuala  Piata  a  Libertatii , iar  armata  l-a  dus  intr-un  camion  militar. Chiar  si  acest  domn, din  spusele  mamei  era  fara  un  picior, deoarece  si  dansul  a  fost  ranit  foarte  grav. De  aici  au  inceput  cautarile. Mama  impreuna  cu  sotul  meu  au  ajuns  la  Procuratura  Militara  din  Timisoara, unde  in  urma  unor  discutii  si  verificari  de  documente, ni  s-a  spus  ca  tatal  meu  s-a  numarat  prin  cele  40  de  cadavre  duse  la  Crematoriul  Cenusa, intruct  din  documentele  medicale  aflate  la  dosarul  Procuraturii  se  mentiona  ca  a  facut  stop  cardiac  in  dimineata  zile  de  18, la  ora  6,3o, dar  cu  totii  stim   ce  s-a  imtamplat  la  Spitalul  Judetean  din  Timisoara   in  primele  zile  de  inceput  a  Revolutiei  din  Decembrie. Ulterior  am  facut  tot  ce  a  trebiut, am  primit  certificatul  de  deces, etc.

   Mentionez  ca  personal  figurez  in  evidentele  SSPR , ca  detin  certificatul  UEM-P-190, urmas  erou  martir, dar  pana  in  momentul  de  fata  nu  am  intrat  in  posesia  lui, si  chiar  daca  pana  acum  nu  beneficiez  de  nici  un  drept, sunt  mandra  ca  tatal  meu  a  contribuit  la  Revolutia  din  decembrie  1989,  si  sunt  sigura  ca  as  fi  facut  si  eu  acelasi  lucru, dupa  cum  sunt,  adica  de  a  lupta  pentru  dreptate  si  adevar  in  orice  moment  indiferent  de  pe  pozitia  care  am  detinut-o, sau  o  am. Mama  se  numeste  PISEK  ZORITA, si  detine  certificatul  de  urmas  erou, dar  abia  din  anul  2012  primeste  pensia  de  urmas, iar  pana  in  acest  an, respectiv  2012, nu  a  beneficiat  de  nici  un  alt  drept  material  sau  financiar, cu  toate  ca  la  vremea  decesului  tatalui  meu, sora  mea  PISEK  MARA, era  studenta  la  drept.

   Urmare  celor  de  mai  sus, si  a  faptului  ca  am  aflat  ca  pe  TV  Antena  3, a  aparut  un  articol, cum  ca  CEDO a decis despăgubirea altor 65 de timişoreni cu câte 5.000 de euro, va  rog  cu  mult  respect,  sa  aveti  bunavoiunta  de  a  ne  comunica  ce  am  putea  face  in  acest  moment  pentru  a  putea  beneficia  si  noi  urmasii  eroului  martir  PISEK  STEFAN, de  aceste  drepturi.

    La  baza  celor  relatate  de  mine, stau   documente  care  confirma  realitatea  celor  prezentate.

 Cu  deosebita  consideratie,