Am citit astazi un interviu cu Doru Mărieş postat pe blogul Forta Civica Timis, de fapt un dialog dintre bunul meu amic Andrei Vacaru si Doru Maries. Sa ma scuze Doru Mărieş ca nu-l numesc dl Maries, nu pentru ca nu-l consider demn de acest apelativ, ci pentru ca unor oameni de la un nivel in sus nu le este necesar un apelativ de acest gen. Doru Mărieş nu poate fi altceva decat Mărieş! Mărieş a devenit deja un simbol, simbolurile nu necesita apelative de gen Domnu’, ele de obicei strica! Titlul articolului poate a fost nimerit pentru un site de partid – „Forţa Civică ia amploare şi întrevăd deja readucerea Moralei în prim-planul politicii româneşti“ – Doru MĂRIEŞ, vicepreşedinte Forţa Civică” il transforma pe Mărieş la un fel de politician (care cred ca nu este) cu functie si titulatura. Mare pacat!
Ma zbat de doua saptamani sa formulez cateva intrebari pentru a face un articol despre Doru Mărieş, trebuie sa recunosc ca merge greu. Cine ma cunoaste stie ca pot scrie un articol in jumatate de ora, am insa o problema cand sunt implicat cum cred ca sunt in acest caz. Nu stiu daca sau cum as dialoga cu oameni de genul Elisabetei Rizea sau Ion Gavrila-Ogoranu, nu pentru ca pun un semn de egalitate intre ei si Mărieş, ci pentru ca ei, la fel ca Mărieş, au fost pregatiti pentru jertfa ultimativa, din fericire toti trei au supravietuit si ne-au imbogatit si pe noi cu simboluri de care ducem o mare lipsa!
As dori ca prietenii din Forta Civica sa nu-l considere pe Mărieş doar un politician , un vice-presedinte, nu pentru ca nu este demn sau cinstit sa fii un politician, ci pentru ca nu-i fac nici un bine cu titluri atat de mici in fata simbolului anti-comunist pe care il poarta. Nu stiu daca Mărieş va candida la Timisoara, desi cred ca acela ar fi locul cel mai potrivit. Cei care insa il ajuta sau il vor ajuta in campanie trebuie sa gandeasca de fapt cine este Mărieş, doar un vice-presedinte?
Am sa incerc sa scriu si eu despre Mărieş, cred ca am sa o fac de weekend. Mi-a placut introducerea din Historia:
Înainte, Doru Mărieş a fost portar de fotbal în ligile inferioare, s-a împrietenit cu Duckadam, a mâncat cârnaţi pe tren cu stelistul Lucian Bălan, făcea naveta şi „mica bişniţă”. Şi îl ura pe Ceauşescu. Revoluţionarul nu se dă jos de pe baricadă nici acum când pare că e linişte în Piaţă şi creşte iarba. De fapt, el de acolo n-a plecat, n-a plecat acasă. „Au murit 1.200 de oameni şi poporului ăsta nu-i pasă. Cum e posibil?”.
În biroul Asociaţiei „21 Decembrie”, „Dosarul Revoluţiei” a ocupat toate dulapurile. Sunt peste un milion de pagini. Doru Mărieş stă la un birou încadrat de steagul României (fără gaură), steagul UE şi steagul NATO. Pe uşă tronează o caricatură cu „emanaţii” pe care Asociaţia i-ar vrea judecaţi. Cu voia dumneavoastră, primul pe listă e Ion Iliescu. Historia.
Da domnilor si doamnelor, Mărieş e un om si simbol. Politicieni avem si vice presedinti, simboluri mai putine. Daca Mărieş vrea sa va reprezinte alegeti-l pentru ca nu este politician!
