Azi 13.06.2012 se împlinesc 22 ani de la evenimentele din 13-15 iunie, care au marcat profund şi negativ democraţia românească instaurată odată cu revoluţia din decembrie 1989.
În premieră absolută Asociaţia „21 Decembrie 1989”, prin doi dintre membri ei de onoare, Sorin Ilieşiu şi Alin Rus, va publica o lucrare ştiinţifică dar totodată şi civică, sub egida IICCMER, întocmită în principal pe baza documentelor din dosarul 75/P/1998, numit şi dosarul mineriadei.
Acest dosar a fost instrumentat de o echipă de procurori condusă de generalul-magistrat Dan Voinea şi conţine peste 70.000 de pagini de documente. Este vorba în primul rând despre investigarea evenimentelor sângeroase din 13-15 iunie 1990, în urma cărora au rezultat atât pagube materiale cât şi pierderi de vieţi omeneşti dar şi numeroase răniri, umiliri, violuri, arestări şi deţineri abuzive de persoane.
Documentele din dosarul 75/P/1998 conţin în primul rând mărturii ale victimelor, martorilor și arestaţilor din zilele acelui macabru iunie. Aceste declaraţii au fost date de către victime şi martori în faţa echipei de procurori militari care a instrumentat dosarul în cauză. Pe lângă aceste documente există în acest dosar şi cereri de azil politic ale unor victime din zilele de 13-15 iunie 1990 în ţări democratice precum: SUA, Austria, Franţa, Germania, Italia şi Suedia. Aceste ţări au oferit protecţie victimelor violenţelor produse de autorităţile române prin intermediu forţelor de represiune, incluzând aici poliţia, armata şi securitatea dar şi grupurile de mineri aduse în mod special în capitală ”pentru a face ordine”. Acceptarea acestor cereri de azil politic de către ţările democratice mai sus menţionate vine ca o recunoaştere a caracterului politic al evenimentelor violente din 13-15 iunie 1990. În dosarul mineriadei se mai găsesc şi toate documentele din procesele care s-au aflat la un moment dat pe rol în instanţă pentru pedepsirea vinovaţilor responsabili pentru crearea violenţelor din intervalul 22 decembrie 1989 – 15 iunie 1990, interval pe care l-am denumit ”perioada infracţională din istoria recentă a României”.
Din paginile acestui substanţial dosar, prin cercetările echipei de procurori militari conduse de generalul-magistrat Dan Voinea, rezultă clar caracterul premeditat al violenţelor fatidicului iunie 1990 şi de fapt a întregului interval: 22 decembrie 1989 – 15 iunie 1990. Puterea de atunci a dirijat în mod concertat forţele poliţiei, armatei şi grupurile de mineri, prin intermediul nou înfinţatei securităţi – urmaşa fidelă a vechii securităţi din timpul perioadei comuniste şi construită aproape integral pe infrastructura şi cu cadrele acesteia. Prin această acţiune în forţă condusă de Securitatea Română şi foştii activişti de partid relocaţi în FSN şi alte partide înfiinţate după decembrie 1989 s-a avut în vedere nimicirea oricărei urme de opoziţie democratică, distrugerea presei libere, lichidarea societăţii civile şi, înainte de toate, reinstaurarea terorii şi fricii într-o societate abia ieşită de sub spectrul dictaturii comuniste. În acelaşi timp, mineriadele din 1990 au creat tensiuni şi clivaje uriaşe între principalele categorii sociale ale României: muncitori şi intelectuali. Aceste clivaje au fost reprezentate poate cel mai elocvent de lozinca ”Moarte Intelectualilor!”, obsesiv scandată de grupuri de mineri şi muncitori bucureşteni veniţi în sprijinul FSN-ului în zilele de 13-15 iunie 1990.
Abuzurile puterii FSN-iste reiasă în mod foarte clar din declaraţiile martorilor şi cu precădere a părţilor vătămate din dosarul mineriadei. Este vorba de persoane care au suferit traume fizice şi psihice inumane. Între acestea se numără simpli trecători, turişti, elevi, muncitori, romi, studenţi şi nu în ultimul rând revoluţionari care au fost bătuţi în mod bestial de grupuri de mineri instigate de puterea neocomunistă. Majoritatea acestor persoane au necesitat zile întregi de spitalizare, multe dintre ele rămânând cu traume fizice şi psihice pentru tot restul vieţii, unele sinucigându-se în lunile şi anii imediat următori. Pe lângă acestea au existat şi manifestanţi anticomunişti care au participat în mod activ la Fenomenul numit generic Piaţa Universităţii, acţiune eminamente civică îndreptată împotriva puterii FSN-iste instaurate la cârma României după 1989. Aceşti oameni au fost cu precădere vizaţi de mineri şi forţele de represiune, ei fiind vânaţi şi arestaţi cu exces de zel. Ulterior, ei şi-au petrecut săptămâni în şir, în multe cazuri chiar luni, în arest fără ca, în final, să poată fi găsite probe care să îi incrimineze.
Dosarul mineriadei mai conţine de asemenea mărturiile persoanelor reţinute abuziv în cele două unităţi militare: UM 0828 – Băneasa şi UM 0575 – Măgurele. Aceste declaraţii vorbesc despre torturile suferite în zilele de arest, bătăile şi umilirile aplicate de către membri forţelor de represiune obediente puterii neo-comuniste, putere care a dorit să-şi impună hegemonia asupra unei societăţi în care democraţia abia s-a înfiripat. Demn de menţionat este faptul că au existat persoane care au rămas arestate chiar şi mai bine de patru luni de zile după data de 15 iunie 1990, aceasta fără existenţa unor probe care să-i încrimineze şi fără ca procesul intentat împotriva lor să se fi finalizat. Acestor persoane li s-au instrumentat dosare cu mărturii şi probe false, întocmindu-li-se totodată rechizitorii aberante prin care au putut fi trimise în faţa instanţelor de judecată. Aceste dosare au fost judecate timp de peste 2 ani dar inculpaţii au fost achitaţi datorită lipsei unor probe reale care să le demonstreze vinovăţia.
Pe lângă documentele din dosarul mineriadei lucrarea lui Sorin Ilieşiu şi Alin Rus va conţine şi interviuri inedite cu câţiva dintre minerii participanţi la evenimentele din zilele de 13-15 iunie 1990, care oferă şi ele informaţii concludente legate de maniera în care puterea FSN-istă a folosit discreţional resursele statului pentru a organiza deplasarea minerilor spre capitala României, cazarea, hrănirea şi echiparea acestora cu uniforme din cazarmamentul armatei cât şi instrucţiunile primite de aceştia prin membri a nou înfinţatei Securităţi Române. Sumele de bani alocate n-au mai fost niciodată recuperate, lucru de care este responsabilă tot puterea neo-comunistă instaurată după 1989.
Tot în premieră absolută cartea elaborată de cei doi cercetători va conţine şi un capitol legat de consecinţele etice ale folosirii violenţei de către stat împotriva unui grup de civili în 13-15 iunie 1990. În urma evenimentelor violente din timpul celor trei zile fatidice, dar şi a analizării probelor din dosarul mineriadei, s-au născut o serie de întrebări dar şi dileme etice. Toate acestea vor fi amplu analizate într-un capitol separat al lucrării.
Nu în ultimul rând această lucrare va integra şi o serie de mărturii ale unor personalităţi ale vieţii politice şi civice din România, care au avut legătură directă cu evenimentele din 13-15 iunie 1990. Este vorba despre: generalul Dan Voinea, fostul prim-ministru Petre Roman, procurorul Monica Macovei şi nu în ultimul rând liderul Asociaţiei „21 Decembrie 1989”, Teodor Mărieş.
Interviul luat liderului asociaţiei este o premieră. Aceasta deoarece puţini cunosc contribuţia acestuia la elucidarea în justiţie a evenimentelor din 13-15 iunie 1990 cât şi la obţinerea documentelor aflate în dosarul revoluţiei şi al mineriadei printr-o decizie a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Totodată, este puţin cunoscută şi implicarea lui Teodor Mărieş pentru adoptarea de către Parlamentul României a Legii Imprescriptibilităţii Crimei. Prin această lege crimele din timpul comunismului, ale Revoluţiei din Decembrie 1989 şi cele din 13-15 iunie devin imprescriptibile iar justiţia îşi poate continua demersurile pentru demascarea şi pedepsirea vinovaţilor. Acest interviu constituie o premieră şi pentru faptul că evidenţiază lupta civică a lui Teodor Mărieş (nu mai puţin de patru proteste prin greva foamei) împotriva injustiţiilor unei puteri corupte şi ostile adevărului, putere care a făcut posibilă tergiversarea judecării şi pedepsirii vinovaţilor de crimele din decembrie 1989 şi iunie 1990 pentru mai bine de 22 de ani.
Termenul pentru finalizarea acestei lucrări este sfârşitul acestui an.
Sorin Ilieşiu şi Alin Rus
