Timpolis – publicatie bisaptamanala/ eveniment

Revoluţionarii au ieşit din nou în stradă, la Timişoara

Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei “21 Decembrie”,a venit la protestul din Piaţa Operei

În semn de protest faţă de controversata Lege 410/ 2011, care suspendă începând de anul viitor acordarea de indemnizaţii pentru luptătorii din Revoluţie şi urmaşii eroilor-martir, vineri după-amiaza revoluţionarii timişorenii au ieşit din nou în stradă, în cadrul unui miting autorizat, organizat în Piaţa Operei. Pentru că există autorizaţii de principiu în acest sens, revoluţionarii ar putea picheta în fiecare zi Prefectura şi Consiliul Judeţean, până în 22 decembrie.

O posibilă lună de proteste

Revoltaţi de prevederile recent aprobatei Legi 410/2011, care suspendă acordarea de indemnizaţii pentru lup tătorii din Revoluţie şi urmaşii eroilor-martir, opt revoluţionari timişeni au decis să intre în greva foamei la înce pu tul săptămânii trecute. Acesta nu a fost decât începutul acţiunilor de pro test.

Vineri, revoluţionarii timişoreni au ieşit în stradă, în cadrul unui miting organizat în Piaţa Operei din Timi­şoa ra, la care au luat parte aproximativ 500 de revoluţionari afectaţi de noile pre vederi legislative. Pentru că există o autorizaţie de principiu în acest sens, revoluţionarii vor putea continua pro testele organizând în fiecare de zi, de acum până în 22 decembrie pichetări ale Consiliului Judeţean şi Prefecturii Timiş. “Prefectura Timiş – ca repre zen tanta puterii guvernamentale în terito riu – poate fi zilnic pichetată între ore le 14 şi 17, până la ziua libertăţii Ro mâ niei, 22 Decembrie”, ne-a transmis Eu gen Gherga, secretarul Asociaţiei de Revoluţionari „Frăţie, Egalitate, Cola borare, Cooperare”.

Virgil Hosu, preşedintele Aso cia ţiei de Revoluţionari ALTAR 1989 Ti mi şoara, spune că mitingurile şi pichetă rile sunt o continuare firească a pro tes telor prin greva foamei începute la se diul ALTAR. “Oamenii continuă protes tul, deşi nu se prezintă într-o stare prea bună. Pentru doi dintre ei a fost nece sară intervenţia Ambulanţei. În fieca re zi vine un echipaj medical să le ia ten siunea şi să îi consulte. Deşi protestul acesta le-ar putea pune în pe ricol viaţa, ei sunt hotărâţi să conti nue”, ne-a de clarat liderul ALTAR 1989 Timişoara.

De altfel, vineri după-amiaza, trei dintre ei au fost transportaţi la spital, având hipertensiune. Ei au fost, însă, rapid înlocuiţi de alţi trei revoluţionari care au intrat în greva foamei.

Greviştii foamei de la Timişoara au fost susţinuţi în acţiunea lor şi de preşedintele Asociaţiei “21 Decembrie 1989”, Teodor Mărieş, care a anunţat că începând de săptămâna trecută a in trat în greva foamei, cerând respecta rea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martir şi luptătorii care au contribuit la vic toria Revoluţiei din Decembrie 1989. De altfel, Teodor Mărieş a venit la Timişoara şi pentru a lua parte la pro­testul organizat de revoluţionari în Pia ţa Ope rei. “Nu aveam cum să nu fiu ală turi de ei. Nu aveam cum să nu fiu soli dar cu cei care, în Decembrie 1989, au ieşit în stradă şi au contribuit la căde rea dic tatorului. Acestor oameni le dato răm totul”, ne-a declarat Teodor Mărieş.

Teodor Mărieş, la Timişoara : “Recunoştinţa nu are termen de expirare”

Revoluţionari timişoreni, dar şi din alte oraşe din ţară, au protestat în Piaţa Operei, din Timişoara, vineri. Mitingul a cu noscut şi momente tensio nate, revoluţionarii împărţin du-se, la un moment dat, în două tabere. În mo mentul în care Teodor Mă rieş, preşedin tele Asociaţiei 21 “De cembrie 1989”, a luat cuvân tul, unii din tre cei prezenţi l-au acu­zat pe acesta că ar fi „omul lui Bă sescu”. Lucrurile s-au liniş tit, însă, rapid, revoluţionarii por nind spre sediul P.D.-L. Ti miş, acţiunea mutându-se apoi în faţa Prefecturii, unde au fost scandate lozinici împotriva Gu vernului şi a Preşedinţiei.

Liderii revoluţionarilor din Timişoara şi Bucureşti s-au re unit apoi la sediul Societăţii “Ti mişoara”, pentru o conferinţă de presă în cadrul căreia au anunţat că îşi vor continua acţiu nile de protest, dar şi că încă­ierarea din timpul mitingului a fost o încercare de diversiune. „Important e că a fost un mi ting al mişcării revoluţionare în întregul ei, acum când se îm plinesc 22 de ani de la crima din Decembrie 89. Timişoara a dat din nou dovadă de unitate, iar scandalul din timpul mi tin gului a fost o diversiune pentru a se muta atenţia de la mesajul pe care dorim să îl transmi tem”, a declarat Teodor Mă rieş, afir mând că este solidar cu copiii eroilor martiri din Decembrie 1989 şi cu luptătorii remarcaţi prin fapte deosebite în Revo lu ţia română. „Recu noştinţa nu are termen de expirare. Legea Recunoştinţei trebuie respec tată. Suntem o naţiune care ne respectăm eroii, iar primii la care trebuiau să se gândească legiuitorii erau copiii marti­rilor. Este o de cizie politică, iar respon sa bilul este partidul de guver nământ. Dacă se ajunge la pro­mulgare, vom merge pâ nă la capăt. Or noi, or ei. Nu facem ambiţii, dar nu cred că ei pot rezista presiunilor noas tre”, a declarat liderul Asociaţiei “21 Decembrie”, subliniind că nu face niciun joc politic.

A anunţat, însă, că se gân deşte să candideze pentru par lament anul viitor: „Dacă se ţin alegeri, anul viitor poate can didez şi eu. De ce nu? Am stat 22 de ani deoparte”.

Liderul ALTAR 89 : „Nu e normal ca în Caracal să fie 200 de luptători cu merite deosebite, iar în Timişoara, 500”

La rândul său, Virgil Hosu, preşedintele Asociaţiei ALTAR 1989, afirmă că doreşte curăţe nie în rândul asociaţiilor de revo luţionari. Potrivit acestuia, doar cei cu acte în regulă şi cei care provin din oraşe-martir trebuie să rămână pe aceste liste, în con textul în care, după 1996, au fost fabricaţi 17.500 de revoluţionari, doar 60% dintre aceştia făcând parte dintre cei care, într-ade văr, au participat la Revoluţia din ’89 : „Nu e normal ca în Caracal să fie 200 de luptători cu merite deosebite, iar în Timişoara, un oraş de dimensiuni mult mai mari, să fie 500. Am stat sub gloanţe şi nu putem admite ca un grup de oameni din oraşe în care nu s-a în tâmplat nimic să fie recom pen saţi fără să aibă drept“.

Soluţii alternative

Cu scopul declarat de a remedia cumva situaţia care i-a adus pe revo luţionari în stradă, preşedintele C.J. Timiş, Constantin Ostaficiuc, a pro pus în Biroul Permanent Jude ţean al P.D.-L. ca parlamentarii de­mocrat-liberali din filiala pe care o conduce să-i trimită premierului Emil Boc o scri soare, în încercarea de a repara situa ţia creată prin adoptarea Legii 410 din 2011, prin care s-a decis ca de anul vii tor să se suspende plata indemnizaţiei pentru luptătorii în revoluţie şi urmaşii eroilor-martiri.

În acest sens, se va depune un amendament la Legea Bugetului, pen tru a se crea sursa de finanţare nece sară pentru acordarea acestor drep turi. “Trebuie făcute toate demersurile pentru îndreptarea unei astfel de de cizii, care sigur are şi ea nişte justificări probabil de o altă natură”, a declarat Constantin Osta­ficiuc.

La sfârşitul săptămânii trecute, doi deputaţi P.D.-L., Maria Barna şi Marius Dugulescu (dintre cei şapte deputaţi din Timiş care au vo tat Legea 410) s-au întâlnit în Timi şoara, la sediul ALTAR, cu greviştii foamei şi unii li deri ai revoluţio narilor, promiţând că vor încerca să-şi repare greşeala la Bucureşti. „Revoluţionarii nu renunţă la po ziţiile lor: greviştii foamei nu în trerup protestul până când nu văd re­zolvarea”, spune Eugen Gherga, se cretarul  Asociaţiei de Revolu ţio nari „Frăţie, Egalitate, Colaborare, Coope rare” Timişoara.

Autori: BOGDAN PITICARIU ,DIANA MIHAI

Timpolis – publicatie bisaptamanala/ editorial

140/2011, legea care ar trebui să despartă revoluţionarii de pseudo-revoluţionari

În numele niciunei cauze nobile nu este jus tă cheltuirea fără discernă mânt şi fără control a fondu rilor publice. O raţiune de ge nul “merge şi aşa”, care nu poate funcţiona la nesfâr şit, nu dăunează numai bu ge tului public, ci contribuie la demonetizarea acelei cau ze nobile. Un exemplu relevant îl reprezintă, acum, scandalul generat de promulgarea Legii 410/2011, prin care a fost adoptat un amen dament la O.U.G. 80/2010, potrivit căruia în 2012 nu se va mai plăti indemnizaţia pentru luptătorii în Revoluţie şi nici pentru urmaşii eroilor-martiri. Decizia, luată de Executiv în con cordanţă cu măsurile de austeritate la care obligă contextul macro, dar mai ales cel micro­economic, ar fi necesitat, însă, nuanţări, pen tru că, în forma actuală, creează nedreptăţi, de rută şi tensiuni. Nuanţarea s-ar fi putut face ple când de la o selecţie corectă şi drastică a ce lor care, într-adevăr, merită aceste fonduri de la bu ge tul de stat, de fapt, care merită însuşi sta tu tul în numele căruia le primesc.

Însă în toţi aceşti ani de când statul acordă aceste indemnizaţi, nimeni nu şi-a pus vreodată, oficial, problema dacă numărul ofi cial al revoluţionarilor reflectă corect reali tatea, dacă toţi oamenii numiţi revoluţionari au participat, într-adevăr, la Revoluţie. Cu mici excepţii, nici asociaţiile de revoluţionari nu au fost interesate de exerciţiul unei autoevaluări şi epurări ale celor care, prin simpla lor prezen ţă nejustificabilă în componenţa acestor asocia ţii, demonetizează şi meritele celor care, într-ade văr, au participat la Revoluţie. Dacă în cerci, acum, să afli numărul real al revoluţio narilor care beneficiază de aceste indemnizaţii la care Executivul şi-a propus să renunţe de anul viitor – la instituţiile care ar trebui să-l aibă conta bili zat şi făcut public, cum este, de exem plu, Se cre ta ri atul de Stat Pentru Problemele Revolu ţio na rilor din Decembrie 1989 –, dacă încerci să afli perioada în care au fost declaraţi lup tă tori ai Re voluţiei, nu ai de unde obţine aceste in formaţii. Asta deşi ar fi o dovadă de transpa ren ţă. În plus, ar fi interesantă justifi ca rea adu să de cei care au avut revelaţia pri vind pro pria participare la Revoluţie abia după câţiva ani de la evenimentele din Decembrie 1989, dar şi a celor care le-au acceptat acest sta tut mult prea întârziat pentru a nu ridica reale semne de în trebare.

Plata acestor indemnizaţii şi către oameni care şi-au “amintit” târziu cum a fost la Revoluţie pare să fie generată de ace laşi dezinteres care a marcat, în zorii anilor ‘90, controlul celebrului Fond “Libertatea”, creat pentru sprijinirea revoluţionarilor şi a familiilor celor ucişi în Revoluţia din 1989. De jure, chel tuirea banilor adunaţi în acest cont trebuia ve rificată de către Corpul de control economico-fi nanciar al primului-ministru. Cum această struc tură a fost desfiinţată (oare, de ce?) în 1992, fără ca atribuţiile să-i fie preluate in inte grum de către altă sau alte structuri guverna mentale, s-a produs un vid legislativ, menţinut aproape 15 ani, abia în 2007 fiind reînfiinţat Depar ta mentul de Control al Guvernului. Câţi bani au fost co­lectaţi în acest fond şi cum au fost împărţiţi şi cheltuiţi sunt întrebări retorice acum, dar dacă ne raportăm la faptul că una din tre cele mai importante asociaţii de revoluţio nari din ţară, ALTAR 1989, din Timişoara, nu a be neficiat de niciun leu venit pe filiera “Liber tăţii”, după cum spune liderul acestei organiza ţii, Virgil Hosu, ne putem imagina că nici în contul altor asociaţii nu a fost virat vreun ban.

În momentul de faţă, Guvernul – ai cărui componenţi fac parte din regimul care a condamnat pentru prima dată, oficial, după 1989,  comunismul – se vede într-o postură in gra tă : de a tăia din indemnizaţiile acelor oa meni care au contribuit, într-adevăr, la căde rea comunismului. Dar se vede şi în faţa unei si­tuaţii-limită : lipsa de fonduri care, abia acum, obligă la intoleranţă faţă de orice mecanisme ce au funcţionat pe principiul nesănătos “merge şi aşa”. O admisibilă cale de mijloc ar fi renun ţa rea la acordarea acestor indemnizaţii pentru cei deveniţi “revoluţionari” după ani de zile de la acel Decembrie 1989.

Autor : Melania CINCEA