Vladimir Tismăneanu: 45 de ani de dictatură comunistă în România necesită un muzeu al acestei dictaturi

Susţinător al înfiinţării unui muzeu al dictaturii comuniste în România, politologul Vladimir Tismăneanu , fost preşedinte al Comisiei prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, spune că e nevoie nu doar de un muzeu al dictaturii comuniste, ci şi de un muzeu al Holocaustului.

“Aceste muzee fac parte din identitatea noastră, din identitatea istoriei româneşti a secolului 20”, spune Tismăneanu.

Istoria trebuie cunoscută aşa cum a fost, fără cosmetizări şi idealizări, e de părere politologul. Propunerea unui muzeu al dictaturii este mai veche şi a fost făcută de-a lungul timpului de reprezentanţi ai societăţii civile.
Înregistrarea integrală a interviului cu Vladimir Tismăneanu

http://www.tvr.ro/articol.php?id=106851&c=47

Fragment din emisiunea de la Tvr Info,invitat fiind Domnul Profesorul Vladimir Tismaneanu.

Vladimir Tismaneanu:

“Strict ca observator si ca intelectual american de origine romana, pentru ca asta sunt, ce as putea spune, in primul rand a existat o trauma, Revolutia din `89 a fost o mare trauma, Revolutia din Decembrie 1989, a fost o mare trauma nationala in care au existat victime si in care au existat martiri. Eu cred ca memoria victimelor si a martirilor trebuie cultivata si daca acest lucru implica costuri materiale, atunci asa sa fie. Al doilea lucru sigur si am citit si eu un excelent articol al bunului meu prieten Mircea Mihaies, am citit in editorialul Evenimentul Zilei, care spune la un moment dat ca exista si tendinta fireasca de sedimentare si permanentizare a unor posibile privilegii, deci eu ca sa fac o marturisire personala, am crescut intr-o familie care se numea fiapisti. Eu cred ca exista revolutionari adevarati, eu sunt membrul de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989 si sunt mandru de aceasta asociere cu Asociatia condusa de catre Doru Maries. am sustinut greva foamei a lui Doru Maries, avem colaborare si pe linia ICCMER cu Doru Maries si cu Asociatia lui. Deci ma bazez foarte mult pentru modul cum gandeste Doru in aceasta privinta si inca nu am apucat sa discut cu el acest subiect, insa sper sa ma vad maine sau poimaine cu Doru Maries si sa discutam. Este un subiect in care incerc sa fiu foarte prudent. Din punctul meu de vedere, sper, cred ca cei care au suferit si familiile celor care au murit la Revolutie, sau au fost raniti, macar sa ii ajutam. Nu toata lumea a iesit in strada, nu toata lumea a riscat, in cazul acesta nu toata lumea a luptat pe strazi. Eu vreau sa fiu prudent.Sincer vorbind, inteleg ca exista niste ratiuni economice puternice care impun aceste lucruri, in egala masura poate ca e structura mea psihologica sau structura mea morala si prefer sa pacatuiesc prin generozitate decat prin meschinarie. eu mai degraba as zice sa risc. Cred sincer ca si in chestiunea fostilor tortionari si in alte chestiuni, nu cred in vigilantism ca sa spun asa, cred in relatia dintre Statul de Drept si Strada. Eu cred ca trebuie folosite institutiile Statului de Drept, pentru asta exista SSPR-ul, de asta exista Tribunale, de asta exista avocati, deci cred ca a se ajunge la solutiile extra-parlamentare si extra-justitie institutionalizata, in momentul in care acestea sunt epuizate si se dovedesc practic falimentare. Alminteri structura mea este de mai bine de 30 sa pledez pentru statul de drept, deci cred ca trebuie utilizate toate canalele de comunicare si de sensibilizare a opiniei publice pe linia statului de drept, a presei si asa mai departe. Dreptul la demonstratie este recunoscut constitutional si tocmai de asta nu voi avea nici un comentariu, este dreptul omului sa iasa in strada si sa isi spuna punctul de vedere. Deci cand am spus Strada, nu ma opun Strazii, strada deseori are un rol esential si stiu ca birocratiile de orice fel, dintotdeauna au avut probleme cu strada. Piata Universitatii, a fost o expresie a strazii, nu? Perioada in care Statul de Drept era in greaua suferinta, in profida declaratiilor Domnului Iliescu in epoca respectiva.”