Crimele revoluţiei nu pot fi prescrise, întrucât anchetele au fost tervigersate şi autorităţile române au fost inactive în derularea investigaţiilor. Justiţia din România trebuie sa finalizeze „dosarele revoluţiei” şi să-i pedepsească pe cei vinovaţi. Societatea românească trebuie să ştie adevărul despre evenimentele din 1989. Acestea sunt concluziile Deciziei CEDO din 24 mai 2011 care condamnă statul român în “Dosarul Revoluţiei”.

Importanţa şi consecinţele Deciziei CEDO au fost dezbătute în cadrul unei conferinţe de presă organizată în 25 mai la sediul “Asociaţiei 21 decembrie”. Au participat: Teodor Mărieş, Asociaţia 21 Decembrie; Av. Antonie Popescu; Asociaţia 21 Decembrie; Raluca Grosescu, IICCMER; Camelia Doru, Fundaţia ICAR.

Printr-o sentinţă care poate fi atacată, CEDO a decis, în cazul intentat de Nicolae şi Elena Vlase, că Justiţia română nu a desfăşurat o investigaţie eficientă cu privire la moartea fiului lor, Nicuşor Vlase, în decembrie 1989. CEDO a apreciat că în acest caz s-a încălcat Articolul 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care face referire la dreptul la viaţă. De asemenea, Curtea a hotărât, în cazul intentat de preşedintele Asociaţiei “21 Decembrie”, Teodor Mărieş, că acestuia i s-a încălcat dreptul care îi garantează respectul vieţii private şi a corespondenţei. CEDO menţionează că în acest caz ar fi fost vorba despre măsuri secrete de supraveghere a lui Teodor Mărieş.

Institutul de investigare a crimelor comunismului