Association 21 décembre 1989 et autres c. Roumanie 24.05.2011

Urmarile represiunii manifestatiilor din 1989 in Romania: Absenta anchetei efectiva si supravegherea secreta

In decizia camerei sale, nu definitiva 1 , data in aceasta zi in Dosarul Asociatiei “21 Decembrie 1989” si altii vs. Romania (plangerile nr.33810/07 si 18817/08) Curtea Europeana a Drepturilor Omului spune/decide, in unanimitate ca a avut loc:

Violarea Art.2 (Dreptul la viata) al Conventiei Europene a Drepturilor Omului din cauza absentei anchete efective a decesului fiului petentilor Elena si Nicolae Vlase; si

Violarea Art.8 (Dreptul la respectul vietii private si al corespondentei) din cauza masurilor de supraveghere secreta a petentului Teodor Maries.

Dosarul isi are originea in represiunea manifestatiilor antiguvernamentale din Romania in decembrie 1989. 2 Petenti ai caror fiu si-a pierdut viata in aceasta imprejurare, reclama lipsa anchetei in acest sens. Un alt petent, Presedinte al unei Asociatii de aparare a intereselor participantilor si victimelor acestor evenimente, a sustinut intre altele ca a fost obiectul masurilor de supraveghere ilegala.

Curtea constata ca violarea Art.2, la care s-a ajuns in lipsa anchetei efective ridica o problema la o scara mare dat fiind ca mai multe persoane sunt implicate ca parti vatamate in procedura penala criticata. In plus, peste o suta de plangeri similare acesteia se afla la Curte. Ea constata ca se impun masuri generale, la nivel national in mod cert in cadrul aplicarii acestei decizii.

1 In conformitate cu dispozitiile Art.43 si 44 ale Conventiei, aceasta Decizie a Camerei, nu este definitiva. Intr-un interval de 3 luni incepand cu data pronuntarii ei, fiecare parte, poate cere retrimiterea Dosarului in fata Marii Camere a Curtii. In acest caz, un colegiu de 5 judecatori, hotaraste daca procesul merita o analiza mai ampla. Daca este cazul, Marea Camera se va sesiza de Dosar si va da o decizie definitiva. Daca cererea de retrimitere este respinsa, decizia camerei va deveni definitiva la data acestei respingeri. Din momentul in care o Decizie devine definitiva, este transmisa Comitetului de Ministri al Consiliului Europei care ii supravegheaza aplicarea. Informatii suplimentare asupra procesului aplicarii, pot fi consultate la adresa urmatoare : http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/execution.

Principalele fapte

Petentii sunt Asociatia « 21 Decembrie 1989 » cu sediul la Bucuresti ; presedintele ei, Teodor Maries, cetatean roman, nascut in 1962, cu domiciliul la Bucuresti ; si sotii Elena si Nicolae Vlase, doi cetateni romani, cu domiciliul la Brasov (Romania). Ei sunt sau reprezinta participanti, victime ranite sau rude ale victimelor decedate in timpul represiunii manifestatiilor antiguvernamentale, care au avut loc in decembrie 1989, in momentul rasturnarii sefului Statului de atunci, Nicolae Ceausescu. Dupa indicatiile date de catre autoritatile romane in 2008, peste 1.200 de persoane au decedat, mai mult de 5.000 au fost ranite si mai multe mii au fost private de libertate si supuse la rele tratamente in timpul acestor evenimente.

In cursul anilor `90, diferite anchete au fost deschise de catre Parchetele Militare, referitor la aceste evenimente. Principala dintre ele – Dosarul nr.97/P/1990 – a inceput  in iulie 1990. Pe 20 septembrie 1995, s-a pronuntat un nup in acest Dosar, pe motivul special ca responsabilitatea penala pentru mortii si ranile provocate la Bucuresti, inainte de 22 decembrie 1989, de catre militarii Ministerului Apararii, ai Ministerului de Interne si ai Directiei Securitatii (de Stat), se referea exclusiv la persoanele care ordonasera deschiderea focului, adica la seful Statului din acea epoca si la Ministrii lui de Aparare si de Interne si la seful Securitatii, deja condamnati sau decedati.

Pe 7 decembrie 2004, sectia parchetelor militare de pe langa Inalta Curte de Casatie si de Justitie, infirma aceasta decizie pentru ilegalitate si lipsa de fundamentare. In aceiasi zi Sectia Parchetelor Militare, a ordonat punerea sub acuzare a 102 persoane, in esenta ofiteri din armata, din politie si din Securitate, pentru omor, genocid, complicitate, instigare la comiterea acestor infractiuni si participarea la acestea, intre 21 si 22 decembrie 1989. 16 civili, din care un  fost presedinte roman si un fost sef al Serviciului roman de informatii, au fost de asemenea pusi sub acuzare. Ca urmare, mai multe alte anchete penale au fost conexate Dosarului 97/P/1990.

Dintr-o scrisoare, adresa in iunie 2008, de catre parchetul militar, asociatiei petente, reiese ca in perioada 2005 – 2007, 6370 persoane au fost audiate in acest Dosar, s-au facut 1100 expertize balistice, peste 10.000 de masuri de investigare si 1000 de anchete la fata locului au fost realizate. Aceasta scrisoare, face de asemeni cunoscute intarzierile in anchete si citeaza in aceste intarzieri, anumite cauze, printre care faptul ca actele de instructie necesare nu au fost facute imediat dupa omuciderile si relele tratamente denuntate, masurile repetitive avand in vedere plimbarea/transferul Dosarului de la un procuror la altul, absenta comunicarii prompte deciziilor de nup, partilor vatamate, ca si « absenta cooperarii » institutiilor implicate in represiunea din decembrie 1989. Scrisoarea, adauga ca intarzierile provin si din Decizia Curtii Constitutionale din 16 iulie 2007, care a transferat de la procurorii militari competenta de a ancheta Dosarul 97/P/1990; pe 15 ianuarie 2008, Dosarul a fost in fapt, transferat Parchetului (Civil) de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Ancheta mortii lui Nicusor Vlase, fiul petentilor Elena si Nicolae Vlase

Anchetarea acestui deces, la inceput, a fost facuta de catre Parchetul Militar din Brasov. Dupa ce au putut vedea ramasitele fiului lor si au constatat, pe deoparte, urme de violenta pe corpul sau si, pe de alta parte, ca rana facuta facuta de glont, sangera inca, Elena si Nicolae Vlase, au pus imediat la indoiala faptul ca fiul lor a fost ucis in timpul evenimentelor de la Brasov, pe 23 Decembrie 1989. Dupa ei, el ar fi murit mai tarziu. Intre 1991 si 2008, au adresat numeroase memorii si plangeri Parchetului si altor autoritati, cerand ca cei care le-au omorat fiul, sa fie identificati si sanctionati. Printr-o decizie din 28 decembrie 1994, care nu a fost comunicata, Elenei si lui Nicolae Vlase, Parchetul Militar de la Brasov a pronuntat un nup. Abia pe 9 iulie 1999, Parchetul Militar, i-a informat pe petenti ca ancheta referitoare la decesul fiului lor « in cursul evenimentelor din decembrie 1989 », s-a incheiat printr-un nup pe baza « unei erori de fapt, care indeparta orice responsabilitate penala ». In urma unui recurs al Elenei Vlase, aceasta decizie a fost infirmata in august 1999. In numeroase reprize, petentii au reiterat plangerile lor. In ianuarie 2006, ancheta a fost conexata la Dosarul nr.97/P/1990. Prin scrisorile din octombrie 2008 si ianuarie 2009, ca raspuns la o plangere a Elenei Vlase, referitor la durata anchetei, Consiliul Superior al Magistraturii a aratat ca a constatat ca in perioada anilor 1994 – 2001 si 2002 – 2005, nici un act de investigare incercand sa afle responsabilii mortii fiului sau, nu a fost infaptuit, dar ca responsabilitatea disciplinara a procurorilor nu putea fi angajata pe motive de intarziere/delai. Consiliul a precizat totodata ca ancheta a fost reluata dupa decembrie 2004. Petentii au cerut fara success o despagubire din partea Institutiilor, pe care le considerau responsabile de decesul fiului lor si de intreruperea anchetei relativ la acesta.

Cazul lui Teodor Maries si al Asociatiei, al carei presedinte este.

Dl. Maries, a participat activ la manifestatii, incepand cu 21 decembrie 1989. El a facut parte din multimea care s-a urcat pe blindate si a incercat sa opreasca tirul fortelor de ordine. Pe 22 si 23 decembrie 1989, el a facut parte dintre manifestantii care au reusit sa intre in Comitetul Central al Partidului Comunist si in sediul Televizunii nationale. A participat la manifestatii pana in 1990, cerand ca sa se faca lumina asupra responsabilitatilor omorurilor din decembrie 1989. Dl. Maries in continuare, a refuzat sa obtina « certificat de revolutionar », dar autoritatile confirma clar ca a luat parte la evenimentele care au dus la caderea regimului totalitar.

Teodor Maries considera, ca este obiectul masurilor de supraveghere secrete, in special a ascultarilor telefonice in calitatea lui de Presedinte al Asociatiei petente. Dl. Maries prezinta doua fise de informatii, din iunie si decembrie 1990, care il au ca subiect, si un raport al Serviciului roman de Informatii (SRI) din noiembrie 1990. A obtinut o copie dupa acest raport in 2006.Aceste documente, dau numeroase detalii, in special din viata privata a Dlui Maries. Din 1998, Asociatia petenta a cerut de la SRI sa ii comunice mandatele pe baza carora ascultarile telefonice invocate, au fost facute. Serviciul a raspuns, ca nu poate sa de-a curs acestei cereri, deoarece legile de siguranta nationala si ale activitatii SRI-ului ii interzic.

In anul 2009, trei alte organizatii, avand competente in materie de securitate nationala, i-au raspuns Dlui Maries ca nu a fost supravegheat de ele, sau ca nu dispun de date despre acest subiect.

Accesul petentilor la Dosarele anchetei

In octombrie 2009, o copie a tuturor documentelor anchetei, ca si a inregistrarilor audio si video clasate, in Dosarul 97/P/1990, in afara celor care erau secrete, au fost trimise Asociatiei petente. Conform deciziei Guvernului din februarie si martie 2010, anumite informatii « secret de stat » detinute de catre Ministerul Apararii, au fost declasificate si deci alte documente au fost puse la dispozitia petentilor. Aceste ultime documente, precizeaza ca incepand de acum, aproape toate documentele Dosarului au fost puse la dispozitia lor, cu exceptia deciziilor Consiliilor de ministrii.

Proiectul de lege de amnistiere a faptelor comise de catre militari

In 2008, un proiect de lege de amnistere a faptelor comise de catre militari in decembrie 1989, a fost comunicat pentru a viza Parchetele Militare.

Plangeri, procedura si compozitia Curtii

Invocand Art.2 (Dreptul la viata), sotii Vlase, au facut plangere de absenta anchetei efective a decesului fiului lor. Invocand Art.3 (Interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) Dl Maries a depus plangere pentru absenta anchetei efective a relelor tratamente la care arata ca a fost supus in timpul manifestarilor din decembrie 1989. Invocand Art.8 (Dreptul la respectarea vietii private si a corespondentei), a depus plangere – si in numele sau propriu si in acela al Asociatiei – ca facut obiectul masurilor secrete de supraveghere, aceasta constituind dupa el, un mijloc de presiune al autoritatilor asupra activitatii sale de presedinte al unei Asociatii militante, pentru ancheta efectiva a evenimentelor din decembrie 1989. Petentii isi mai bazeaza cererile lor referitoare la ancheta asupra unuia sau mai multor articole urmatoare : Art.6 (dreptul la un proces echitabil intr-un timp rezonabil), Art.13 (dreptul la un recurs efectiv), Art.14 (interzicerea discriminarii) si Art.34 (dreptul la o ancheta individuala).

Plangerile au fost introduse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului pe 13 iulie 2007 si respectiv 9 aprilie 2008.

Decizia a fost data de catre o camera alcatuita din urmatorii 7 judecatori:

Josep Casadevall (Andorre), président,

Alvina Gyulumyan (Arménie),

Egbert Myjer (Pays-Bas),

Ineta Ziemele (Lettonie),

Luis López Guerra (Espagne),

Mihai Poalelungi (Moldova), juges,

Florin Streteanu (Roumanie), juge ad hoc,

ainsi que de Santiago Quesada, greffier de section.

Decizia Curtii:

Curtea constata ca doar punctele extrase din Art. 2 si 8 sunt admisibile (Art.35, conditii de admisibilitate).

In plus, concluziile referitoare la aceste articole (Art.35, conditii de admisibilitate), sau asupra inadmisibilitatii altor puncte – fac inutila examinarea punctelor Art. 6, 13, 14 si 34. Curtea constata ca Asociatia nu a mentinut cererea ei de inceput, referitoare la alegatiile supravegherii secrete (Art. 37).

In final Curtea deci, trebuie sa judece pe fond numai problemele referitoare la ancheta efectiva asupra decesului fiului  Dlui si Dnei Vlase (Art.2) si la supravegherea secreta mentionata de Dl. Maries (Art.8).

Art.2 (ancheta decesului fiului Dlui si Dnei Vlase).

Art.2 cere o ancheta eficace, cand s-a recurs la forta, in special de catre agentii Statului si aceasta a dus la moartea unui om. Este vorba de a se face un examen prompt, complet, impartial si aprofundat al circumstantelor omuciderilor, in scopul de a putea ajunge la identificarea si pedepsirea responsabililor.

Referitor la decesul fiului Dlui si Dnei Vlase, Curtea noteaza ca ancheta s-a deschis de peste 20 de ani. Deoarece Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu a intrat in vigoare, decat pe 20 Iunie 1994 privitor la Romania, Curtea nu a putut analiza  aceasta ancheta decat pentru perioada posterioara acestei date.

Curtea noteaza ca in 1994, Dosarul era la procurorii militari din Brasov. Acestia erau pe acelasi loc ca majoritatea acuzatilor, printre care inalti responsabili ai armatei in functie, militari supusi principiului subordonarii ierarhice. Curtea remarca apoi, ca si Consiliul Superior al Magistraturii a confirmat prin doua scrisori din Octombrie 2008 si Ianuarie 2009, intre 1994 si 2001, apoi intre 2002 si 2005 (aproximativ 10 ani in total), ca  nici un act de investigare, referitor la moartea fiului petentilor nu a fost indeplinit, fara ca aceasta sa aiba vreo justificare. De asemeni, prin scrisoarea din Iunie 2008, Sectia Parchetelor Militare de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat tergiversari si a facut o lista a cauzelor, printre care s-a numarat absenta comunicarii prompte  a deciziilor de neurmarire penala partilor vatamate, sau «lipsa de cooperare » a institutiilor implicate in represiunea din Decembrie 1989.  In acest sens, Curtea reaminteste ca disimularea intentionata a probelor duce la dubii asupra capacitatii reale a anchetelor care au stabilit faptelor. De asemenea, clasarea « secret » sau « secret absolut » a informatiilor esentiale pentru ancheta, nu este justificata.

Curtea reaminteste apoi obligatia asocierii procedurii apropiatilor victimei. Ea evidentiaza ca nu a fost adusa nici o justificare, absentei totale de informatii despre ancheta cu care Dnul si Dna Vlase au fost confruntati pana in iulie 1999, in urma numeroaselor cereri facute de catre ei in acest sens. In plus, nici decizia de neurmarire din 28 decembrie 1994, nici motivele ei nu au fost comunicate. Chiar dupa aceasta data, comunicarile care le-au fost facute s-au redus la o scurta informare in decembrie 2003 si la raspunsuri repetitive/repetate ale Consiliului Superior al Magistraturii in octombrie 2008 si in ianuarie 2009. Abia in februarie – martie 2010 informatiile esentiale pentru ancheta, anterior clasate « secret » si « secret absolut »,  au fost accesibile petentilor si fiecarei parti vatamate.

Curtea nu subestimeaza ca nu se poate nega complexitatea Dosarului, care vizeaza, incepand cu Decizia luata in ianuarie 2006 de conexare a Dosarului nr. 97/P/1990 si stabilirea responsabililor pentru intreaga represiune armata care s-a desfasurat in timpul ultimelor zile ale lui decembrie 1989, in mai multe orase ale Romaniei. Ea considera totodata, ca miza politica si sociala invocata de catre autoritatile romane in argumentare, nu a fost suficienta ca sa justifice ea singura nici durata anchetei, nici felul in care ea a fost condusa pe o lunga perioada de timp, fara ca cei interesati si publicul sa fie informati de progresele ei. Din contra, importanta ei pentru societatea romaneasca ar fi trebuit sa conduca autoritatile sa trateze Dosarul prompt si fara intarzieri inutile, in scopul de a preveni orice parere ca anumite acte se bucura de impunitate.

Curtea subliniaza dreptul victimelor si al familiilor lor de a cunoaste adevarul asupra imprejurarilor evenimentelor care au implicat o violare masiva a unor drepturi atat de fundamentale ca dreptul la viata, ceea ce implica dreptul la o ancheta judiciara efectiva si eventual dreptul la despagubire. Din acest motiv, in cazul folosirii masive a fortei ucigase impotriva populatiei civile in timpul manifestarilor antiguvernamentale care au precedat trecerea de la un regim totalitar la unul mai democratic, Curtea nu poate accepta ca o ancheta este efectiva, daca se incheie avand ca efect prescrierea responsabilitatii penale, in timp ce autoritatile, ele insele au fost inactive. De altfel, cum a aratat deja Curtea, amnistia este total/ general incompatibila cu datoria pe care o are Statul sa cerceteze actele de tortura si sa lupte impotriva crimelor internationale. La fel in ceea ce priveste gratierea.

In aceste conditii, in ceea ce priveste Dnul si Dna Vlase s-a savarsit violarea Art.2.

Art. 8 (supravegherea secreta invocata de Dnul Maries)

Dl. Maries a prezentat doua fise de informare si un document de sinteza, al caror subiect el insusi, datate in 1990. Aceasta confirma ca el a fost cu adevarat obiect al masurilor de supraveghere in 1990. Aceste documente erau in continuare pastrate de catre Serviciile de Informatii romanesti, cel putin in 2006, cand a obtinut copia lor.

  1. Curtea reaminteste ca a analizat legislatia romana referitoare la masurile de supraveghere secreta, legata de securitatea nationala, pentru prima oara in 2000 ².  Curtea a tras concluzia atunci, ca legislatia referitoare la strangerea si arhivarea datelor nu continea garantiile necesare dreptului la viata privata a indivizilor ; nu se indica indeajuns de clar extinderea si modalitatile exercitarii puterii de apreciere de catre autoritati, in domeniul respectiv. Ori, in ciuda, in special a unei Rezolutii interimare ³ a Comitetului de Ministrii a Consiliului Europei 4, Rezolutie care chema la remedierea urgenta si in intregime a acestor carente, executarea acestei decizii este inca in curs si astazi. In plus, cum de asemeni Curtea a constatat in 2007 5, in ciuda amendamentelor facute in 2003 si 2006 Codului de Procedura Penala, masurile de supraveghere in cazurile de atingere presupusa a sigurantei nationale, astazi inca pot fi ordonate conform procedurii prevazute de catre Legea nr.51/1991, care nu a fost abrogata.

² Rotaru vs. Romania , Marea Camera, 04.05. 2000

³ Document Rez. DO (2005) 57

4 In virtutea art. 46 al Conventiei, Comitetul de Ministrii este insarcinat cu supravegherea executarii decizilor Curtii

5 Dumitru Popescu vs. Romania (nr.2), 26.04.2007

Absenta garantiilor necesare in Legislatia nationala, a permis ca informatiile culese in 1990, de catre Serviciile de Informatii privitoare la subiectul Dl Maries, sa fie inca pastrate de catre acestia, 16 ani mai tarziu, in 2006. In plus, in lipsa garantiilor in legislatia nationala pertinenta, Dl. Maries risca in mod serios sa ii fie ascultate convorbirile telefonice si acum. In consecinta, privitor la Dl. Maries a fost violat Art.8.

Art.46 (forta obligatorie si executare a deciziei)

Curtea noteaza ca violarea Art.2 pe care a constat-o ca urmare a absentei unei anchete efective, scoate la iveala la scara mare, o problema, dat fiind ca mai multe sute de persoane sunt implicate ca parti vatamate in procedura penala criticata. In plus, peste o suta de cereri similare acesteia, sunt adresate Curtii. Acestea ar putea in viitor, duce la noi decizii care ar concluziona violarea Conventiei.

Curtea reaminteste in special, ca in principiu, Romania este libera, sub controlul Comitetului de Ministrii al Consiliului Europei, sa isi aleaga mijloacele de a se achita de obligatia juridica stipulata in Art. 46. Ea constata totodata ca se impun masuri generale la nivel national, fara nici o indoiala/foarte clare, in cadrul executarii prezentei Decizii.

Curtea considera ca Romania trebuie sa puna capat situatiei care a condus la constatarea violarii Art.2, referitor la Dnul si Dna Vlase, evidentiind dreptul numeroaselor persoane carora li s-a facut o ancheta efectiva, care nu se termina prin efectul prescrierii responsabilitatii penale, tinand cont si de importanta pentru societatea romaneasca, de a cunoaste adevarul despre evenimentele din decembrie 1989. Romania trebuie deci, sa ofere o redresare propice, pentru a respecta cerintele Art.46, tinand cont de principiile enuntate de jurisprudenta Curtii in materie.

In aceste imprejurari, Curtea nu considera necesar sa amane Dosarele similare pe care le are, asteptand ca Romania sa ia masurile necesare. Continuarea analizarii Dosarelor asemanatoare, ii va aminti cu regularitate Romaniei, obligatia ei, rezultata din aceasta Decizie.

Art.41 (Satisfacere echitabila)

Ca satisfactie echitabila, Curtea spune ca, Romania trebuie sa plateasca, ca despagubire morala 15.000 euro (EUR) fiecaruia Dlui si Dnei Vlase si 6.000 euro (EUR) Dlui Maries.

In plus, ea trebuie sa plateasca o suma de 20.000 EUR, pentru cheltuieli.

Decizia nu exista decat in franceza

Redactat de catre grefa, prezentul comunicat ne lie / nu leaga Curtea. Deciziile si hotararile date de catre Curte, ca si informatii complementare subiectului acesteia, pot fi obtinute pe site internet. Pentru a te abona la comunicatele de presa ale Curtii, a se inscrie pe fils RSS de la Cour.

Contacts pour la presse

echrpress@echr.coe.int | tel: +33 3 90 21 42 08

Frédéric Dolt (tel: + 33 3 90 21 53 39)

Emma Hellyer (tel: + 33 3 90 21 42 15)

Tracey Turner-Tretz (tel: + 33 3 88 41 35 30)

Kristina Pencheva-Malinowski (tel: + 33 3 88 41 35 70)

Nina Salomon (tel: + 33 3 90 21 49 79)

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost creata la Strasbourg de catre Statele membre ale Consiliului Europei in 1959, pentru cunoasterea sesizarilor violarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului din 1950.