Încadrarea acestui material este provizorie și necesită verificare editorială.

n. 1 februarie 1852, Haimanale, j. Prahova, astăzi I. L. Caragiale,  j. Dâmboviţa,

d. 9  iunie 1912, Berlin

DESLUŞIRE

……..

În adevăr, în o ţară ca a noastră, intrată de curând în sistema constituţională, gazeta este pâinea cotidiană a opiniei publice.

Gazetarul este deci brutarul inteliginţilor.

Această nobilă misiune el nu şi-a luat-o, pentrucă n’a fost cumva vrednic de alta mai bună;… nu pentru mizerabilul câştig de 2, 3, 5 ori mai multe sute de lei pe lună, el şi-a luat spinoasa carieră;… nu pentru ca gazeta lui să facă dever seara la cafenele, el scrie noutăţi câte ‘n lună şi ‘n soare;… nu pentru trebşoarele lui, nu pentru simţiminte egoistice, el luptă spre luminarea poporului şi spre revendicarea suveranităţii lui, uzurpată de Stan ori de Bran, ori de cine ştie care tiran;… nu pentru meschinul interes personal, el s’a făcut apărătorul aprig al drepturilor şi libertăţilor publice;… nu pentru ambiţii nedemne de un suflet desinteresat, el îşi dă porecla de sentinelă neadormită a principiilor eterne înscrise solemn în pactul fundamental;… în sfârşit şi mai presus de toate, nu în necunoştinţă de cauză el se pronunţă, categoric, sus şi tare de nenumărate ori pe zi în gazeta lui. Nu ! nu ! Doamne fereşte !

El a luat nobila misiune, spinoasa carieră de brutar al opiniei publice, numai şi numai din pricină că un dor nesecabil pentru binele Naţiei, al Patriei, al Poporului, al Omenirii, şcl. l-a împins pe arena publicităţii. Afară de asta el ştie toate fără să fie ‘nvăţat nimic, şi are ferma convingere, că pentru România, pe câtă vreme va fi rău nu va fi bine.

Cu aşa brutari de treabă, bagă oricine de seamă cât de bine trebue să fie îngrijit stomahul opiniei publice la noi.

Acestea dară ar fi de ajuns, ca să explice izbânda pe care a câştigat-o Claponul, chiar dela apariţia lui pe arena publicităţii, – fără să ne mai gândim şi la aceea, că această foiţă, având în vedere numărul îndestulător de brutării pentru hrana zilnică a opiniei publice, a crezut de cuviinţă dela început să se apuce de franzelărie subţire, de unde-şi dă osteneală să scoaţă cât se poate mai bune Gogoşi.