de Ioana Speteanu 1 Noiembrie 2010
Sufocarea economiei prin masuri anticriza neadecvate compromite beneficiile aderarii la UE. Curba de sacrificiu impusa de Cabinetul Boc arunca in saracie peste 70% dintre romani
Recesiunea economica, politicile incoerente de dezvoltare a Romaniei din ultimele doua decenii si incapacitatea fructificarii avantajelor aderarii la Uniunea Europeana pun o distanta in timp de peste un secol intre nivelul de dezvoltare al tarii si cel al statelor din zona euro.
Etalon de bune practici in materie de performanta economica, nivel de trai al populatiei si valorificare a statutului de tara membra a Uniunii Europene, economiile zonei euro raman un model cvasiimposibil de reprodus pentru Romania. Daca in anii ’90 analistii estimau ca decalajul de dezvoltare masurat in ani dintre economia autohtona si cea a Eurolandului era de circa o jumatate de secol, in 2009 distanta crescuse vertiginos, date fiind efectul combinat al proastei guvernari a tarii, pierderea controlului asupra resurselor strategice, deteriorarea accentuata a calitatii resurselor umane din economie, scurgerea de venit national peste granite si, nu in ultimul rand, recesiunea economica. In acest sens, este relevanta prognoza echipei de consilieri in materie de strategie economica a guvernului polonez care, intr-un raport privind restructurarea industriei nationale in ultimii douazeci de ani, calculeaza in cazul Romaniei una dintre cele mai lungi perioade de timp necesare recuperarii decalajului dintre Produsul Intern Brut autohton si cel al tarilor zonei euro.
In conditiile in care acestea din urma isi mentin ritmul mediu de evolutie a PIB din anul 2009 – an de criza, iar Romania atinge o „viteza” a cresterii economice de 3% pe an, am putea deveni concurentii acestora pe plan economic in anul 2179. Este un orizont de timp pe care niciun politician roman nu indrazneste sa il devoaleze electoratului, desi acest tip de prognoze este familiar clasei politice si celor aflati la guvernare.
Din acest punct de vedere, al timpului necesar atingerii nivelului PIB al UE16, doar Bulgaria ne depaseste, dintre tarile central si est-europene. In 2213 se plaseaza orizontul dezvoltarii economice similare cu cea a eurolandului pentru vecinii de la sud de Dunare. Cel mai aproape de obiectiv se afla Slovenia, tara care deja a adoptat moneda euro si care in 2017 va egala media dezvoltarii economice a clubului select in care a intrat in 2007.
Performanta nociva pe termen lung
In ceea ce priveste productivitatea muncii, distanta ce ne separa de productivitatea medie a UE15 (fara Slovenia) este 47 de ani. Cele mai reduse orizonturi de recuperare a decalajelor le au Slovenia si Estonia, pentru care se prognozeaza 2020 ca an al atingerii nivelului mediu din euroland.
Reteta de conjunctura aplicata in Romania pentru cresterea productivitatii – concedierea salariatilor din economie, cu precadere din mediul privat, a determinat o aparenta performanta: majorare de 12,5% a indicatorului in perioada cuprinsa intre 2008-2009, urmand inca o crestere de 26% in prima jumatate a lui 2010, in conditiile unei rate a concedierilor de 13%.
Este o realizare pe termen scurt, fara ingredientele absolut necesare dezvoltarii pe termen lung a economiei (tehnologie, inovatie si investitii in infrastructura), ale carei „roade” sunt deja vizibile: nesustenabilitatea sistemului asigurarilor sociale ca urmare a iesirii unui numar din ce in ce mai mare de contribuabili din sistem si trecerea lor de cealalta parte, a receptorilor de sprijin din fonduri publice.
Saracia ramane un fenomen de masa inca cel putin doua generatii
Distanta mare la scara duratei existentei umane care separa dezvoltarea economica a Romaniei de UE16 (mai bine de trei generatii la o speranta de viata de 70 de ani) arata ca nivelul de trai al romanilor ar putea fi comparabil cu al cetatenilor europeni din aceste tari peste cam tot atatia ani, prin nivel de trai intelegandu-se un ansamblu de factori economici si sociali la a caror armonizare guvernele contribuie activ. Explicatia acestei amanari a beneficiilor sociale promise de aderarea la Uniunea Europeana consta in diminuarea continua a cheltuielilor publice, cu efect direct in cresterea inegalitatii sociale. 2010 este anul celor mai drastice ajustari ale tuturor cheltuielilor publice: 25% scadere a fondului de salarii bugetare, concomitent cu reducerea sau anularea majoritatii formelor de suport social. Aceste decizii ale guvernarii au ca rezultat condamnarea la saracie a peste 70% dintre romani.

