de Ioana Speteanu 1 Noiembrie 2010

Sufocarea economiei prin masuri anticriza neadecvate compromite beneficiile aderarii la UE. Curba de sacrificiu impusa de Cabinetul Boc arunca in saracie peste 70% dintre romani

Recesiunea economica, politicile in­coerente de dezvoltare a Ro­ma­niei din ultimele doua de­cenii si incapacitatea fructificarii avan­ta­jelor aderarii la Uniunea Europeana pun o distanta in timp de peste un secol intre nivelul de dezvoltare al tarii si cel al statelor din zona euro.

Etalon de bune practici in materie de performanta economica, nivel de trai al populatiei si valorificare a statutului de tara membra a Uniunii Europene, eco­no­miile zonei euro raman un model cvasi­im­­posibil de reprodus pentru Romania.  Daca in anii ’90 analistii esti­mau ca de­ca­lajul de dezvoltare masurat in ani dintre economia autohtona si cea a Euro­lan­du­lui era de circa o jumatate de secol, in 2009 distanta crescuse ver­ti­ginos, date fiind efectul combinat al proas­tei guver­nari a tarii, pierderea con­trolului asupra re­sur­selor strategice, de­teriorarea accen­tua­ta a calitatii re­­­­sur­­selor umane din eco­no­mie, scur­ge­rea de venit national peste granite si, nu in ultimul rand, recesiunea economica.  In acest sens, este relevanta prognoza echipei de consilieri in materie de stra­tegie economica a guvernului polonez care, intr-un raport privind restructu­ra­rea industriei natio­nale in ultimii doua­zeci de ani, calcu­leaza in cazul Romaniei una dintre cele mai lungi perioade de timp necesare recuperarii decalajului dintre Produsul Intern Brut autohton si cel al tarilor zonei euro.

In conditiile in care acestea din urma isi mentin ritmul mediu de evolutie a PIB din anul 2009 – an de criza, iar Romania atinge o „viteza” a cresterii economice de 3% pe an, am putea deveni concurentii acestora pe plan economic in anul 2179.  Este un orizont de timp pe care niciun politician roman nu indraz­neste sa il devoaleze elec­toratului, desi acest tip de prognoze este familiar clasei politice si celor aflati la guvernare.

Din acest punct de vedere, al timpu­lui necesar atin­gerii nivelului PIB al UE16, doar Bulgaria ne depaseste, dintre tarile central si est-europene. In 2213 se pla­seaza orizontul dezvoltarii econo­mice similare cu cea a eurolan­dului pentru vecinii de la sud de Dunare. Cel mai aproape de obiectiv se afla Slovenia, tara care deja a adoptat moneda euro si care in 2017 va egala media dezvoltarii eco­nomice a clubului select in care a intrat in 2007.

Performanta nociva pe termen lung

In ceea ce priveste productivitatea muncii, distanta ce ne separa de produc­tivitatea medie a UE15 (fara Slo­venia) este 47 de ani. Cele mai reduse orizon­turi de recuperare a decalajelor le au Slo­venia si Estonia, pen­tru care se prog­­nozeaza 2020 ca an al atingerii nive­lu­lui mediu din euroland.

Reteta de con­junc­tura aplicata in Romania pentru cres­te­rea productivi­tatii – concedierea salaria­ti­lor din econo­mie, cu precadere din mediul privat, a de­terminat o aparenta perfor­manta: ma­jo­rare de 12,5% a indicatorului in pe­rioa­da cuprinsa intre 2008-2009, urmand inca o crestere de 26% in prima jumatate a lui 2010, in conditiile unei rate a con­ce­dierilor  de 13%.

Este o realizare pe termen scurt, fara ingre­dientele absolut necesare dez­vol­tarii pe termen lung a economiei (tehno­logie, inovatie si investitii in in­fras­tructura), ale carei „roade” sunt deja vizibile: ne­sustenabilitatea sistemului asigu­ra­ri­lor sociale ca urmare a iesirii unui nu­mar din ce in ce mai mare de con­­tri­­buabili din sistem si trecerea lor de cealalta parte, a receptorilor de sprijin din fonduri publice.

Saracia ramane un fenomen de masa inca cel putin doua generatii

Distanta mare la scara duratei exis­ten­tei umane care separa dezvoltarea eco­nomica a Romaniei de UE16  (mai bine de trei generatii la o speranta de viata de 70 de ani) arata ca nivelul de trai al romanilor ar putea fi comparabil cu al cetatenilor europeni din aceste tari peste cam tot atatia ani, prin nivel de trai inte­legandu-se un ansamblu de factori eco­no­mici si sociali la a caror ar­mo­ni­za­re gu­vernele contribuie activ. Explicatia acestei amanari a beneficiilor sociale pro­mise de aderarea la Uniunea Euro­pea­na consta in diminuarea continua a cheltuielilor publice, cu efect direct in cresterea inegalitatii sociale. 2010 este anul celor mai drastice ajustari ale tu­tu­ror cheltu­ie­lilor publice: 25% scadere a fondului de salarii bugetare, conco­mi­tent cu redu­cerea sau anularea majo­ri­tatii formelor de suport social. Aceste de­cizii ale guver­narii au ca rezultat con­dam­narea la saracie a peste 70% dintre romani.

http://www.financiarul.com/articol_52675/romania-mai-avem-169-de-ani-pana-la-atingerea-nivelului-de-crestere-a-zonei-euro.html