Miscarile care au avut loc in ultima vreme la varful Parchetelor Militare nu se pot numi “revolutie” pentru ca istoria a demonstrat ca exista doar “tehnici insurectionale de preluare a puterii”. Timpul a dovedit, mai apoi, daca ele au fost sau nu de bun-augur. Tot asa si cu soarta generalului Dan Voinea. Timpul l-a facut indezirabil conducerii de acum a Parchetului. Dar, ca sa plece, pentru ca lui Voinea era greu sa-i urnesti capul din dosarele in care era bagat intrucat erau dosare cu priza la public (mineriadele, decembrie ’89), trebuia gasit motivul. Si uite-asa s-a descoperit ca el si-ar fi repartizat singur dosarele, desi procurorul general de la acea vreme, Botos, satul de manifestatiile zilnice ale victimelor mineriadelor, a facut acest lucru. S-a mai descoperit ca ar fi delegat oameni pe dosare, dar adevarul este ca el a cerut sa-i fie repartizati oameni ca sa termine mai repede dosarele, si procurorul general a semnat delegarea lor pentru ca numai el avea aceasta atributie. Chiar actualul sef al Parchetelor Militare, Vasilache, e unul dintre ei, delegat sa lucreze in dosarul “Sibiu”. Inspectia a mai punctat si alte elemente – sa zicem administrative, pentru care generalul trebuia sa se prezinte azi la comisia disciplinara. Dar, pentru ca azi nu e cvorum, agonia lui Voinea se va prelungi pana la finele lunii. In opinia mea, Voinea este vinovat. Iata si de ce: a crezut ca va reusi sa termine ceea ce nimeni nu va termina vreodata pentru ca, asa cum au fost construite, “revolutia” si mineriadele au devenit intangibile penal, a facut exces de zel vrand sa audieze si a zecea mie persoana care ar fi avut implicatii in aceste evenimente, a fost un naiv crezand ca nu are dusmani in sistem, a fost un idealist. Naivitatea si idealismul care-l caracterizeaza il vor costa finalul de cariera. Daca ar fi realist, ar urma exemplul generalului Croitoru, care, dupa ce a fost revocat, a iesit imediat din sistem prin pensionare. N-a asteptat sa fie calcat de tot in picioare, sanctionat, cand “revolutia” din institutie o cerea. Dar, asa, Voinea a vrut sa cutremure istoria si n-a facut decat sa supere: pe Iliescu, pe Chitac, pe Stanculescu. Pe doi din ei a reusit sa-i vada la-nchisoare. E si asta un bilant…
Adina Anghelescu Stancu
Gandul

