Bucureşti, 27 sep /Agerpres/ – Scriitoarea Herta Muller, laureata premiului Nobel pentru Literatură în 2009, a afirmat, luni, într-o conferinţă de presă desfăşurată la Hotel Intercontinental, că nu îi mai este frică de Securitate.
‘Nu ştiu dacă mi-e teamă. Nu mi-e teamă. Chiar dacă ştiu şi simt foarte clar că am mai fost urmărită, după modelul în care un prieten care a vrut să mă ia la cină a fost pus să completeze un formular de vizită, ceea ce nu există. Dar nu mi-e frică. Bineînţeles că sunt peste tot. Sunt în ţară, au poziţii bune, au căzut în picioare’, a spus scriitoarea, referindu-se la o stare de fapt din urmă cu câţiva ani, apreciind că ‘intenţiile lor nu mai sunt aceleaşi ca şi în timpul dictaturii’.
‘Dacă vor să ştie unde mă duc, ce mănânc, ce pantofi îmi cumpăr sau ce ochelari, foarte rău. Poate este interesant, treaba lor. Dar nu e frumos’, a spus Herta Muller.
Ea a fost de părere că această stare de fapt nu este bună pentru România, persoane care au aparţinut vechilor structuri comuniste, care prin ‘numărul şi densitatea lor fac o plasă, se cunosc, se servesc şi se folosesc unul de altul şi ocupă locuri în societate care ar trebui să fie ocupate de oameni integri cu o gândire democratică care ar putea să facă altceva.
Herta Muller consideră că Securitatea dinaintea lui Ceauşescu a fost mai brutală şi mai ameninţătoare.
‘Cred că este foarte clar. În anii 50, a fost perioada cea mai sinistră – se vede după lagăre, procese. Dacă citim documente se vede foarte clar.(…) Era timpul cel mai sinistru, fără discuţie’, a spus ea, menţionând că o deranjează aprecierile care îi consideră pe dizidenţii din perioada ceauşistă ‘dizidenţi de lux’.
Referindu-se la faptul că scriitorul Oscar Pastior a fost colaborator al Securităţii, Herta Muller a declarat că acesta ‘n-a avut ieşire’. ‘El a venit acasă şi a scris nişte poezii despre lagăr. S-au legat de un om zdrobit. Nu e vocabularul lui. Dacă el nu ar fi acceptat, ar fi fost închis. Ce putea să facă altceva decât să se spânzure sau să intre în psihiatrie’, a spus scriitoarea, opinând că ‘fiecare caz este unul singular şi trebuie să ne uităm la circumstanţele unei colaborări şi la ce a raportat un colaborator’.
Ea a menţionat că Oscar Pastior s-a confesat serviciilor vestice, pentru a scăpa de această povară. ‘În notiţele lui scrie de greutatea şi scârba care l-a chinuit ani de zile şi atacurile de migrenă’, a spus Muller, menţionând că ‘sunt şi colaboratori care au primit bani, au făcut carieră, au vrut să aibă putere asupra altora, motive josnice’.
Laureata Premiului Nobel pentru literatură a declarat că nu doreşte să primească cea mai înalt distincţie a statului român, aşa cum a propus Asociaţia 21 Decembrie 1989.
‘Nu colecţionez insigne. Nu. Nu vreau! Nu. Nu-mi trebuie!’, a spus Herta Muller.
Întrebată de accentul pe care îl pune pe limbă, Herta Muller a mărturisit că eşti nevoit să transformi aşa-zisa realitate în limbă, ceea ce este ceva foarte straniu.
‘Cărţile nu au fost pentru mine niciodată o modalitate de evadare. Cărţile cele mai preţioase au fost cele care nu mi-au dat voie să evadez. Le-am citit pentru că am vrut să învăţ să trăiesc, în cel mai larg înţeles al cuvântului. (…) Nu aş putea să spun exact ce m-au învăţat, dar m-au învăţat ceva. Complicitatea aceasta m-a schimbat ca persoană’, a mărturisit ea.
Herta Muller a mai spus că premiul Nobel nu i-a schimbat viaţa decât ‘pe dinafară’, în sensul că la venirea în România participă la conferinţe de presă. ‘Cu mine însumi sau în viaţa mea particulară nu s-a schimbat nimic’, a spus scriitoarea, mărturisind că nu a mai scris nici o carte de la dobândirea celebrului premiu, pentru  că trebuie să treacă câţiva ani de la terminarea unei cărţi, pentru a începe o alta.
Ea nu a vrut să răspundă la întrebarea referitoare la evocarea celei mai frumoase amintiri despre România, mărturisind însă că îi plac mititeii extraordinar, salata de vinete, zacusca şi lubeniţele ca şi nişte oameni minunaţi pe care îi cunoaşte şi cu care este prietenă. ‘Şi, dacă ar fi mai mulţi ca ei, ţara asta ar fi zdravănă’, a spus scriitoarea.
De asemenea, scriitoarea nu a dorit să comenteze nici situaţia curentă din România, declarând că nu este la curent şi nici nu s-ar pricepe, iar ‘treaba României nu este ca ea să se simtă acasă. ‘Ar fi mai bine ca nu ştiu câte milioane de români să se simtă să acasă’, a spus Herta Muller.
În altă ordine de idei, ea a declarat că nu-i este ruşine de un premiu primit în 1982, de la Uniunea Tineretului Comunist (UTC), în timpul cât a trăit în România, pentru că a fost primit în calitatea sa de ‘naţionalitate conlocuitoare’.
‘Eu am trăit şi în România. Am început să scriu în România şi am publicat prima carte aici. M-am bucurat atunci când am primit premiul. Viaţa are mai multe şine. Trenurile merg încolo şi încoace’, a spus Herta Muller, menţionând că la premiul ‘acela’ a spus ‘doar lucruri literare’. ‘Am vorbit doar despre literatură. N-am lăudat pe nimeni, nici UTC-ul’, a precizat Herta Muller.
Ea a promis că ‘o dată şi-o dată’ va merge şi în Vestul României, unde este aşteptată, neprecizând când se va petrece acest lucru. ‘O dată şi-o dată. Nu ştiu când’, a mai spus Herta Muller. AGERPRES/(AS-Daniel Popescu)Bucureşti, 27 sep /Agerpres/ – Scriitoarea Herta Muller, laureata premiului Nobel pentru Literatură în 2009, a afirmat, luni, într-o conferinţă de presă desfăşurată la Hotel Intercontinental, că nu îi mai este frică de Securitate.
‘Nu ştiu dacă mi-e teamă. Nu mi-e teamă. Chiar dacă ştiu şi simt foarte clar că am mai fost urmărită, după modelul în care un prieten care a vrut să mă ia la cină a fost pus să completeze un formular de vizită, ceea ce nu există. Dar nu mi-e frică. Bineînţeles că sunt peste tot. Sunt în ţară, au poziţii bune, au căzut în picioare’, a spus scriitoarea, referindu-se la o stare de fapt din urmă cu câţiva ani, apreciind că ‘intenţiile lor nu mai sunt aceleaşi ca şi în timpul dictaturii’.
‘Dacă vor să ştie unde mă duc, ce mănânc, ce pantofi îmi cumpăr sau ce ochelari, foarte rău. Poate este interesant, treaba lor. Dar nu e frumos’, a spus Herta Muller.
Ea a fost de părere că această stare de fapt nu este bună pentru România, persoane care au aparţinut vechilor structuri comuniste, care prin ‘numărul şi densitatea lor fac o plasă, se cunosc, se servesc şi se folosesc unul de altul şi ocupă locuri în societate care ar trebui să fie ocupate de oameni integri cu o gândire democratică care ar putea să facă altceva.
Herta Muller consideră că Securitatea dinaintea lui Ceauşescu a fost mai brutală şi mai ameninţătoare.
‘Cred că este foarte clar. În anii 50, a fost perioada cea mai sinistră – se vede după lagăre, procese. Dacă citim documente se vede foarte clar.(…) Era timpul cel mai sinistru, fără discuţie’, a spus ea, menţionând că o deranjează aprecierile care îi consideră pe dizidenţii din perioada ceauşistă ‘dizidenţi de lux’.
Referindu-se la faptul că scriitorul Oscar Pastior a fost colaborator al Securităţii, Herta Muller a declarat că acesta ‘n-a avut ieşire’. ‘El a venit acasă şi a scris nişte poezii despre lagăr. S-au legat de un om zdrobit. Nu e vocabularul lui. Dacă el nu ar fi acceptat, ar fi fost închis. Ce putea să facă altceva decât să se spânzure sau să intre în psihiatrie’, a spus scriitoarea, opinând că ‘fiecare caz este unul singular şi trebuie să ne uităm la circumstanţele unei colaborări şi la ce a raportat un colaborator’.
Ea a menţionat că Oscar Pastior s-a confesat serviciilor vestice, pentru a scăpa de această povară. ‘În notiţele lui scrie de greutatea şi scârba care l-a chinuit ani de zile şi atacurile de migrenă’, a spus Muller, menţionând că ‘sunt şi colaboratori care au primit bani, au făcut carieră, au vrut să aibă putere asupra altora, motive josnice’.
Laureata Premiului Nobel pentru literatură a declarat că nu doreşte să primească cea mai înalt distincţie a statului român, aşa cum a propus Asociaţia 21 Decembrie 1989.
‘Nu colecţionez insigne. Nu. Nu vreau! Nu. Nu-mi trebuie!’, a spus Herta Muller.
Întrebată de accentul pe care îl pune pe limbă, Herta Muller a mărturisit că eşti nevoit să transformi aşa-zisa realitate în limbă, ceea ce este ceva foarte straniu.
‘Cărţile nu au fost pentru mine niciodată o modalitate de evadare. Cărţile cele mai preţioase au fost cele care nu mi-au dat voie să evadez. Le-am citit pentru că am vrut să învăţ să trăiesc, în cel mai larg înţeles al cuvântului. (…) Nu aş putea să spun exact ce m-au învăţat, dar m-au învăţat ceva. Complicitatea aceasta m-a schimbat ca persoană’, a mărturisit ea.
Herta Muller a mai spus că premiul Nobel nu i-a schimbat viaţa decât ‘pe dinafară’, în sensul că la venirea în România participă la conferinţe de presă. ‘Cu mine însumi sau în viaţa mea particulară nu s-a schimbat nimic’, a spus scriitoarea, mărturisind că nu a mai scris nici o carte de la dobândirea celebrului premiu, pentru  că trebuie să treacă câţiva ani de la terminarea unei cărţi, pentru a începe o alta.
Ea nu a vrut să răspundă la întrebarea referitoare la evocarea celei mai frumoase amintiri despre România, mărturisind însă că îi plac mititeii extraordinar, salata de vinete, zacusca şi lubeniţele ca şi nişte oameni minunaţi pe care îi cunoaşte şi cu care este prietenă. ‘Şi, dacă ar fi mai mulţi ca ei, ţara asta ar fi zdravănă’, a spus scriitoarea.
De asemenea, scriitoarea nu a dorit să comenteze nici situaţia curentă din România, declarând că nu este la curent şi nici nu s-ar pricepe, iar ‘treaba României nu este ca ea să se simtă acasă. ‘Ar fi mai bine ca nu ştiu câte milioane de români să se simtă să acasă’, a spus Herta Muller.
În altă ordine de idei, ea a declarat că nu-i este ruşine de un premiu primit în 1982, de la Uniunea Tineretului Comunist (UTC), în timpul cât a trăit în România, pentru că a fost primit în calitatea sa de ‘naţionalitate conlocuitoare’.
‘Eu am trăit şi în România. Am început să scriu în România şi am publicat prima carte aici. M-am bucurat atunci când am primit premiul. Viaţa are mai multe şine. Trenurile merg încolo şi încoace’, a spus Herta Muller, menţionând că la premiul ‘acela’ a spus ‘doar lucruri literare’. ‘Am vorbit doar despre literatură. N-am lăudat pe nimeni, nici UTC-ul’, a precizat Herta Muller.
Ea a promis că ‘o dată şi-o dată’ va merge şi în Vestul României, unde este aşteptată, neprecizând când se va petrece acest lucru. ‘O dată şi-o dată. Nu ştiu când’, a mai spus Herta Muller. AGERPRES/(AS-Daniel Popescu)